‘Pentru o femeie contează mai mult ce se întâmplă după… oricât de bun a fost sexul’ – asta mi-a comentat ieri o domnișoară la textul intitulat: ‘S-o crezi tu că ai făcut dragoste’.
‘Nu suntem construiți la fel. Sexul cu mai mulți parteneri s-ar putea să crească valoarea bărbatului, însă cert scade valoarea femeii… după cum o cheie care deschide multe lacăte e valoros, însă un lacăt care se deschide cu orice cheie’, a continuat ea!
Doamne! Cu ce ți-am greșit?
Cu ce ți-am greșit să văd atâta arătat cu degetul, atâta lipsă de asumare și astfel de mentalități în secolul 21?
Să analizăm puțin afirmațiile astea.
Nu de alta, dar ele reprezintă o adevărată radiografie a unei părți a societății și nu este deloc o parte nesemnificativă.
1. Pentru femeie contează mai mult ce se întâmplă după… oricât de bun a fost sexul’.
Okay! Vă invit să vedem ce se poate întâmpla după:
a) nu vă mai vedeți niciodată
b) savurați o cafea și o țigară și discutați platitudini
c) vă mai sunați și vă mai vedeți:
– asta nu înseamnă obligatoriu să formați o relație, ci pur și simplu să vă doriți să repetați. Știți voi… treaba aia cu Revelioanele de pe vremuri?
d) ajungeți la un moment dat să aveți o relație
După cum vedeți, nu există o singură variantă!
Drept urmare, dacă tu, femeie, pleci la drum doar cu o variantă, adică cu varianta d), care condiționează sexul de relație, este fix problema ta. La fel și regretele ulterioare!
Nu spune nimeni că sexul trebuie să fie condiționat de formarea unei relații.
Drept urmare, dacă regreți, dacă te simți folosită, dă-mi voie să-ți spun că ești imatură!
De ce imatură?
Pentru că nu ești capabilă să-ți asumi deciziile.
El nu te-a forțat să intri cu el în pat, tu ai acceptat, așa că ar fi bine să înveți să-ți asumi răspunderea pentru propriile decizii.
Nu de alta, dar dacă, prin absurd, vei ajunge într-o relație, mi-e greu să cred că vei fi capabilă să ți-o asumi și pe aia.
Are sens?
Dacă nu știi cum să-ți asumi răspunderea, pune frumos mâna și citește ‘Ajutor! Iubesc și doare – ghid de igienă emoțională’, cartea pe care am scris-o împreună cu psihoterapeutul Gabriela Dumitriu, pilonul 2.
Ideal ar fi citești și pilonul 1, adică auto-cunoașterea.
Măcar să înțelegi de ce accepți să dai jos textila și, mai ales, de ce regreți după…
2. ‘Nu suntem construiți la fel. Sexul cu mai mulți parteneri s-ar putea să crească valoarea bărbatului, insă cert scade valoarea femeii… după cum o cheie care deschide multe lacăte e valoros, insă un lacăt care se deschide cu orice cheie’.
Așa este.
Chiar nu suntem construiți la fel!
Ideea ar fi să vedem cine ne-a construit?
Mai ales în zona asta a convingerilor sexuale.
Cine ne-a spus și mai ales ce?
Și noi, da, noi, cum se face că suntem de acord chiar cu tot?
Aici nu vorbim despre programare organică, ci despre programări sociale, care se realizează prin programe mentale care ne-au fost instalate de: părinți, bunici, preoți, profesori, media etc…
Ia fă-ți o analiză de soft… ce iese?
Înțelegi de ce se mișcă greu computerul tău?
Mai departe – ‘Sexul cu mai mulți parteneri s-ar putea să crească valoarea bărbatului, insă cert scade valoarea femeii’.
Iar vorbim despre imaturitate.
Și o să vă explic și de ce.
În primul rând, sexul cu mai mulți parteneri nu te face mai puțin om. Nu înseamnă devalorizare, ci este experiență de viață.
Iar tu, un om care nu are această experiență, pentru că așa a ales, nu ai niciun drept să arăți cu degetul spre un om care a ales să experimenteze tot felul de lucruri. Sunt două alegeri, diferite, ce-i drept, însă nu sunt nici mai bune, nici mai rele, ci diferite.
Poți să-ți asumi asta?
Poți să accepți teza asta?
Faptul că ai ales într-un fel, nu te face un lacăt mai greu de deschis, ci un alt lacăt!
Drept urmare, asumă-ți propria alegere și lasă-i pe alții să-și vadă de alegerile lor.
Abia asta înseamnă maturitate, deci asumarea răspunderii pentru propria viață și propriile alegeri!
Vedeți cum apare imaturitatea?
Vedeți ce forme variate de manifestare are?
Aici nu vorbim despre maturi, ci despre copii a căror dezvoltare psihică nu se pupă cu cifra trecută în buletin.
De aici atâta suferință, de aici atâta rușine și vină.
De la neasumare!
Fix de aici pleacă toate astea.
Ia gândiți-vă cum ar arăta viețile voastre dacă, de mâine, să zicem, ați începe să vă asumați măcar 10% din ceea ce decideți să trăiți?
