Vrei să ai o relație bună?
Lucrează la tine!
Degeaba lucrezi la relație, dacă tu nu ești un partener bun!
Lucrurile nu vor funcționa bine.
Foarte mulți oameni îmi spun că lucrează la relațiile lor, însă prea puțini realizează ce mare greșeală fac.
În general, atunci când cineva îmi scrie că lucrează la propria relație, automat celălalt este fie absent, fie neimplicat, fie vinovat.
Altfel, fie nu mi-ar fi scris, fie ar fi făcut-o amândoi!
Iată, deci, că vorbim despre un partener care proiectează problemele în afara lui, deci spre celălalt.
Poți să încerci să lucrezi până mâine dimineață la relația ta!
Nu vei reuși să schimbi nimic până când nu vei începe să te uiți la tine!
Știu că e greu să te uiți în oglindă, adică să te uiți la tine – da, uneori doare -, însă este un proces obligatoriu dacă vrei să ai o relație bună.
Orice relație bună începe cu tine!
Orice relație bună începe de la tine!
Și aici ar fi câteva chestiuni de luat în calcul:
1. Ești sigur/ă că ai încheiat socotelile cu trecutul?
Nu de alta, dar dacă partenerul tău reprezintă un proces reparator a ceva ce s-a întâmplat în trecut sau, de ce nu, un proces reactivator, nu el are o problemă, ci tu!
Și dacă vrei să-ți construiești relații de calitate, e musai să rezolvi procesul respectiv.
2. Ce rol îți atribui în relațiile tale?
Și aici ar fi câteva nuanțe interesante:
a) copil – care are nevoie de un părinte care să-l ghideze
b) părinte – care are nevoie de un copil pe care să-l ghideze
c) adult – care este partener și este dispus să caute și să găsească soluții în situații de criză.
Gândește-te bine la cele două unghiuri din care îți poți privi relațiile.
Nu cumva relațiile tale sunt puternic influențate de lucrurile astea?
Ce rol îți atribui ție și ce rol îi atribui celuilalt?
Este foarte important să luăm în calcul variantele astea.
De ce?
Pentru că, din păcate, nu întâlnim foarte des cupluri de adulți, adică oameni care se află pe același palier de dezvoltare, oameni care și-au rezolvat trecutul și care, printr-un proces continuu de dezvoltare personală, se cunosc foarte bine pe ei înșiși.
Ăștia sunt oamenii care nu trebuie să depună foarte mult efort în relațiile lor.
În rest, avem fie relații fuzionale, unde partenerul copil este conținut total de partenerul părinte – aici găsim tot felul de variante de fuziune – sau relații în care găsim părinți autoritari cu copiii lor (parteneri de cuplu).
Aceste variante produc frustrări uriașe, suferință și multă energie consumată.
Că o concluzie, așa spune așa: NU RELAȚIILE AU PROBLEME, CI OAMENII CARE LE FORMEAZĂ!
Drept urmare, nu te mai gândi să lucrezi la relație!
Lucrează la tine!
Și poți să începi cu motivul care te-a adus acolo!
După ce afli motivul, poți să răspunzi la cele două întrebări: ți-ai încheiat socotelile cu trecutul, pentru a fi okay în prezent? și ce rol atribui în relație – ție și celuilalt?
Încearcă să faci exercițiile astea…
S-ar putea să-ți dai seama că, oricât de mult ai încerca să repari sau să muncești la relație, rezultatele vor fi minore sau deloc, pentru că pozițiile voastre sunt disfuncționale.
