Nu ne mai tratați ca pe niște copii!
Nu suntem!
Iar dacă faceți asta, fie cu copiii pe care îi aveți, fie cu partenerii, asumați-vă nota de plată -adică o viață plină de frustrări și nefericire!
Mi s-a luat să văd femei care se plâng de bărbați care nu sunt în stare de nimic.
Okay, sunt de acord că există astfel de bărbați.
Întrebarea este: tu îi dai voie să fie?
Întrebare suplimentară: i s-a dat voie să fie?
Nu de alta, dar dacă stimabilele doamne ar avea curiozitatea să arunce un ochi măcar peste teoria identității personale a lui Erickson, ar vedea că atribute precum: încrederea, autonomia sau inițiativa, se formează până la vârsta de 6 ani!
Pe la 7 ani, copilul ar trebui să poată să se descurce la minimum necesar, mesajul pe care îl percepe fiind: eu sunt ceea ce produc!
De ce v-am spus toate lucrurile astea?
Pentru că am observat că foarte multe femei își văd partenerii ca pe niște copii de 1-6 ani!
Știu că îmi vor sări în cap multe doamne, însă așa stau lucrurile.
Am mai scris și repet: relațiile nu se amestecă!
Ce înseamnă asta?
Nu încercați să fiți mame în relațiile voastre romantice!
Fiți femei!
Fiți partenere!
Sunt chestiuni total diferite!
Nu produceți crize de identitate prin comportamente pe care ar trebui să le exercitați atunci când deveniți mame, nu atunci când intrați în relații cu bărbați.
Dă-i voie să fie bărbat!
Iar pentru asta, vezi dacă există un copil vindecat!
Bărbatul nu poate apărea, câtă vreme există un copil plin de crize de identitate!
Nu poate!
Vrei o relație romantică, o relație de iubire?
Caută-ți un bărbat!!!
Adică un individ dezvoltat, un individ capabil să ia decizii, nu un copil care are nevoie de ghidajul mamei.
Nu încerca să-ți exersezi spiritul matern pe partener!
Este cea mai mare eroare pe care o fac femeile – îi tratează pe bărbați ca pe niște copii!
După care plâng că au fost înșelate!
Serios, chiar crezi că ne place să facem sex cu mamele noastre?
Crede-mă: nu ne place!
Drept urmare, dacă tu îți asumi rolul de mamă în cuplu, el își va asuma rolul de: adolescent – și își va căuta relații romantice în afară sau rolul de bărbat și, la fel, își va căuta o femeie cu care să-și împlinească nevoile sexuale.
RELAȚIILE NU SE AMESTECĂ!
Ține minte vorba asta!
Este un adevăr extraordinar.
Un adevăr ce elimină o groază de suferințe!
Bărbații au nevoie de susținere matură, de loc de manevră, de libertate de decizie, nu de suzetă și pampers.
Nu îl obliga să-și construiască vieți paralele, doar pentru că tu nu ești capabilă să-i vezi potențialul și îl devalorizezi cu scopul de a-l controla!
Nu e deloc ceva de apreciat și, cu atât mai puțin, ceva sexy!
Gândește-te: cum te-ai simți dacă și el s-ar purta cu tine de parcă n-ai fi parteneră, ci fiică?
Cum te-ai simți?
Cum ar fi să-ți dea bani de buzunar, să îți explice la fiecare pas cum este lumea, să te ducă de mână până la birou, să te pupe doar pe frunte, să-ți cumpere ele hainele etc?
Cum te-ai simți?
Gândește-te pentru câteva minute!
Acum, schimbă rolul și vezi cum se simte un bărbat – de la 25 de ani în sus, atunci când nu îi permiți să fie, atunci când faci totul în locul lui?
Atunci când îl devalorizezi, punându-i suzetă în gură, atunci când încerci să iei decizii în locul lui, atunci când treci peste cuvântul și dorințele lui, crezând că nu știe de ce are nevoie etc…
Îți spun eu: se simte tăiat, se simte fără boașe!
Da, se prea poate să te fi ales tocmai pentru că asta este tiparul lui.
Întrebarea este: asta îți dorești?
Și, până să te apuci să dai vina pe el sau pe părinți, ar fi de văzut cum ajungi tu ca în loc de partener, să-ți alegi un copil?
O relație are întotdeauna două capete, așa că hai să nu mai privim uni-direcțional și, atunci când cerem maturitate, să vedem dacă ea există în ambele cazuri.
Ce zici?
Se poate?
Câtă vreme veți continua să vă tratați bărbații ca pe niște copii, relațiile vor fi tensionate, disfuncționale și profund nefericite!
Bărbații n-au nevoie de două mame, ci de un cadru sănătos în care să fie – atât acasă, cât și în cuplu!
Se poate?
