Ce îi deranjează pe bărbați la femei?

eushirt11
Link-uri sponsorizate

Frumoasă seară la Corks.
Mai ales că, pentru prima dată, au fost prezenți și bărbați care au acceptat să vorbească.

La un moment dat, nu știu de unde – posibil din nebunia mea de a provoca -, le-am întrebat pe doamne: ce credeți că s-ar întâmpla dacă i-aș ruga pe domnii aflați în seara asta aici să spună ce anume îi deranjează la femei?
Recunosc, nu mi-am imaginat că voi vedea așa flăcări în ochii lor, așa dorință de război, așa sete de confruntare!
M-a speriat puțin ceea ce am văzut și, din păcate, mi s-au confirmat anumite bănuieli.

5 bărbați au vorbit și au spus ce îi deranjează.
5 din 13 (cu mine cu tot).
Nu fără peripeții!

Concluzia 1?
Doamnelor, învățați să ascultați! Nu știți! Cu dragoste vă spun asta: nu știți!
Am observat asta și în spațiul online unde, atunci când un bărbat își expune punctul de vedere, imediat este încolțit de femei, cât și aseară!
S-a întâmplat la fel!
‘Cuuuum? Voi vorbiți?’
Cam asta a fost cheia! Cel puțin la început.

Înainte să vă spun ce am auzit de la bărbați, ar fi interesant să mai lămurim o situație.
În general, femeile susțin că bărbații tratează lucrurile superficial.
Întrebarea este: le dați voie să trateze lucrurile așa cum își doresc?
Ia o pauză, respiră – oricât de mult simți că-ți fierbe sângele – și gândește-te: îi dai voie să fie?

Aseară mi-a fost greu!
Mi-a fost greu să țin în frâu situația și, în timpul ăsta, îi urmăream pe domni.
Am citit dezamăgirea pe fețele lor. Deja vu!
Din păcate, nu suntem învățați să dezbatem, nu suntem învățați să ascultăm și, cu toată dragostea, nu suntem învățați să ne respectăm.

Haideți să vă prezint ce au punctat bărbații:
1. Ciclul
Unul s-a arătat deranjat de ciclu, cu tot pachetul lui de stări.
Mi s-a părut lăudabilă franchețea lui.
Nu că ar fi o problemă de nesuportat.
Dar omul și-a spus părerea.

2. Cicăleala
‘Nu îmi place să mi se dea ordine’, a spus al doilea bărbat.
Cicăleala!
Asta este o problemă uriașă. Extrem de întâlnită!
Nu există ceva mai nașpa ca cicăleala.
Cel puțin pentru un bărbat.
Așa că, dacă vă place să stați cu gura pe el, să nu vă mire dacă într-o bună zi, vă veți trezi că ‘a apărut o curvă care’…

3. Așteptarea perfecțiunii
Asta a enunțat un tânăr. Mi s-a părut interesant și am cerut completări.
‘La începutul relației, simți că se ține scorul. Pur și simplu, dacă faci cea mai mică greșeală, ești eliminat’.
Wow! Asta da poveste! Așteptări nerealiste! Mai țineți minte?
Am tot vorbit despre asta.

4. Nu este gata la timp
‘Mai ales când știe că trebuie să ajungem într-un loc unde se cere punctualitate’.
Ooops. Astea sunt niște chestiuni care necesită discuții cât se poate de clare.

5. Și-au pierdut feminitatea!
Mamă ce iureș a ieșit aici!
‘Vor să fie bărbați! Și uită să fie femei. Devin respingătoare!’
La o asemenea expunere, s-a produs revoltă.
Una dintre femei a strigat: ‘atunci ar fi bine ca bărbații să fie mai bărbați!’
Simplu! q.e.d! Gata, nu mai discutăm!
Ei bine, lucrurile nu sunt chiar așa de simple.

Eu nu am apucat să comentez aseară, pentru că așa a fost, însă completez acum și, desigur, las lista deschisă!

6. Nu ne mai tratați ca pe niște copii!
O relație de cuplu înseamnă o conectare între două persoane mature!
Încetați să ne mai considerați copii, imaturi, incapabili să ne exprimăm o părere!
Nu suntem nici copii, nici imaturi și da, suntem capabili să luăm decizii.
Dacă suntem lăsați – întâi de mamele noastre, în copilărie și, mai târziu, de voi!
Atunci când îmbraci rolul de mamă cu partenerul de cuplu, atunci când îi anulezi dreptul de a fi, el își va căuta acest drept în afara cuplului.
Așa că învățați să fiți femei și partenere și încetați să vă exersați calitățile materne pe cei alături de care ați ales să trăiți.

RELAȚIILE NU SE AMESTECĂ!
Mai țineți minte?

Eu le-am mulțumit tuturor participanților pentru ceea ce s-a întâmplat aseară.
A fost un prim exercițiu de comunicare între bărbați și femei, a fost un prim exercițiu de maturitate.
Nu a fost ușor, dar s-a întâmplat.
Și, sincer, mi-aș dori să se repete poveștile astea.

Mi-aș dori ca și unii și ceilalți să fim capabili să ne privim în ochi, fără ranchiună și să ne putem spune ce ne deranjează la celălalt.
Cu ce scop?
Nu de devalorizare, așa cum este aproape tatuat în mentalul nostru în acest moment.
Adevăratul scop este conectarea sau, dacă vreți, iubirea!

Ce credeți? Se poate?
Momentan, privind la ceea ce se întâmplă, răspunsul nu este unul pozitiv.
Încă!
Eu rămân optimist și vă invit, cu toată dragostea, la masa dezbaterilor.
Doar așa putem să rescriem iubirea, punând-o într-o cheie sănătoasă și funcțională.

Link-uri sponsorizate

Comments