Degeaba există fidelitate sexuală, dacă…

eunegru
Link-uri sponsorizate

‘Să nu care cumva să se uite la alta’, ‘atunci când iubești, nu ai ochi pentru alta/altele/alții’, ‘când iubești, nu înșeli’, iar lista poate continua.

O listă ce duce relațiile mai degrabă în zona pușcăriei, în zona posesivității totale și a constrângerilor, decât într-o zonă a dezvoltării împreună, a libertății de a decide ce e bine pentru relație.

O listă care sugrumă orice idee de fantezie, orice idee de joc, orice idee de eros, orice idee de picant. Pe funia cu care se strânge grumazul tuturor celor enumerate mai sus scrie mare: nesiguranță, posesivitate, frică!

Ce fel de iubire e asta?
Ce fel de relații sunt astea?
Cum să spui că e bine, când tu pui botniță?
Când tu pui ochelari de cal, când te transformi într-un paznic de lagăr de concentrare, doar pentru că ai niște ‘chestiuni’ personale nerezolvate?

Okay, am înțeles, suntem oameni, avem orgolii cât casa și nu ne place să credem că persoana de lângă noi s-ar putea simți bine și cu altcineva. Ne acordăm acest drept exclusiv de a fi perfecți pentru cei de lângă noi, fiind complet lipsiți de realism și, de ce nu, de decența de a ne apleca măcar câteva secunde asupra funcționalității umane.

Cu riscul de a fi acuzat, pentru a câta oară în ultima vreme, că sunt partizanul infidelității, mă văd nevoit să repet: oare nu cumva ochelarii de cal, impunerile rigide sau ideea cum că ești partenerul perfect pentru celălalt sunt elemente generatoare de infidelitate?

Oare infidelitatea sexuală este cea mai înaltă formare de trădare care poate apărea între doi oameni?
Degeaba este fidel sexual, dacă în timpul petrecut împreună te devalorizează, te reduce la 0 din punct de vedere uman, îți nivelează valorile și te face cu capul.
Degeaba este fidelă sexual, dacă în timpul petrecut împreună bubuie de gelozie, te distruge cu reproșuri și cicăleli și crede că ești o ‘p***ă’ de bărbat.
În aceste condiții de trai ‘fericit’, în aceste condiții de viață de ocnaș, este o chestiune de timp până când vei cunoaște pe cineva.

Acel/acea cineva care, de multe ori, nu excelează la capitolul frumusețe fizică, poate nici la nivel intelectual sau de statut, dar este cineva care te mângâie cu bine, cu apreciere, cu respect, cu înțelegere, cu plăcere și dorință. Iar cuvintele îți fac pielea să se tremure, te fac să îți muți centrul de interes, de la monstrul autoritar de acasă, la această bulă de oxigen apărută de nicăieri în viața ta.

Chestia asta este valabilă și pentru bărbați și pentru femei.
Nu aveți idee câți ocnași îmi scriu zilnic, nu aveți idee de câte ori citesc formularea: ‘am cunoscut pe cineva’. Nu aveți idee ce complicații rezultă din povestea asta.

Știu că din afară lucrurile par simple și, dacă ai ajuns în ipostaza de a nu te mai simți bine, ar fi cazul să pleci. Numai că lucrurile nu sunt atât de simple. Aș putea să fac un întreg tablou de situații care îngreunează plecarea – de la copii, la dificultăți financiare și până la povestea la fel de încâlcită în tabăra ‘bulei de oxigen’.

Vă rog să mă credeți, degeaba există fidelitate sexuală, dacă nu există bine în interacțiunea zilnică! Fidelitatea aia este 0!

Prefer de zeci de ori o femeie care sare gardul – accept că se poate întâmpla, dar se poartă frumos cu mine; decât una care nu îl sare, dar mă împinge pe mine peste gard, zi de zi, prin comportament distructiv, agresiv, complet toxic.

La final, înainte să vă invit să urmăriți filmulețul, v-aș întreba: care credeți că este cea mai mare formă de trădare în cuplu?

Link-uri sponsorizate

Comments