Fidelitatea nu este întotdeauna o virtute!

eucostum2
Link-uri sponsorizate

Fidelitatea nu este întotdeauna o virtute!
Asta consideră Esther Perel, iar eu tind să-i dau dreptate.

Sigur, trăim într-o societate, în niște vremuri, în care fidelitatea, în special cea sexuală, este ridicată la rang de virtute supremă.
Oare chiar este?
Știu că vor exista persoane care vor ‘înțelege’ că militez pentru intrarea în normal a infidelității.
Nici vorba de așa ceva!
Nu despre asta este vorba.

Eu doar îmi doresc să încercăm să analizăm tabloul general al trădărilor și să aflăm pe unde se poziționează infidelitatea sexuală.
Oamenii au tendința să o pună în capul listei, însă nu știu dacă este corect.

Trădarea sexuală, așa cum spune și psihoterapeutul de origine belgiană, este doar una dintre trădările care apar în cuplu. În cartea ‘Regândirea infidelității’, Perel prezintă mai multe cazuri de trădare ce nu implică zona sexuală.

Și, dacă mă întrebați pe mine, cred că n-ar fi rău să ne aplecăm puțin atenția și asupra acestor forme de trădare.
Perel le numește sadism conjugal!

Cum se traduce acest sadism conjugal? Cam așa: neglijare (inclusiv de sine), indiferență, sfidare, intimidare, dispreț, respingere, desconsiderare, devalorizare.
Sunt aceste forme de trădare ale iubirii dintre doi oameni?
Sunt!

Dor? Clar!
Produc efecte psiho-emoționale? Produc!
Pot da naștere unor comportamente pe care cel care este la primire nici măcar nu le-ar fi luat în calcul? Cum ar fi mutarea centrului de interes în afara relației?
Pot!

Și atunci? Cum rămâne?
De ce doar infidelitatea sexuală este atât de hulită?
De ce nu ne uităm la ceea ce se întâmplă cu adevărat în relații?
La jocurile aberante de putere?
La abuzurile de toate felurile?
De ce considerăm virtute blocajele?

‘A fi blocat nu este același lucru cu a fi loial’, scrie Perel.
Așa este! Okay, am înțeles, ești loial/ă. Perfect!
Întrebarea este: ești loial/ă cărui tip de comportament?
Este loial/ă iubirii sau abuzului?
Dacă ești loial/ă iubirii – aia care e cu plus, adică apreciere, încredere, respect, comunicare eficientă etc… atunci poți considera fidelitatea ca fiind o virtute, ceva valoros.

În același timp, dacă ești loial/ă unui om abuziv, atunci nu mai vorbim despre virtute, ci despre blocaj.
Ceea ce este cu totul altceva.

De multe ori, pentru a fi trădat/ă, nu e nevoie să apară o a treia persoană.
Amantă poate fi munca sau anturajul, băutura sau jocurile de noroc!
Infidelitatea sexuală poate fi înlocuită de indisponibilitatea emoțională.
Ia gândește-te: cum este să trăiești lângă un om care nu este niciodată acolo?
Sau lângă un om care mângâie doar telecomanda?
Doare?
Sigur că doare!
Asta nu trebuie să însemne că omul ăla este neapărat rău.

Sunt cazuri în care partenerul este implicat în viața de familie – are grijă de casă, de copii, este un tată grijuliu, însă nu este un partener pentru soția lui.
Acolo este total absent.
Ce face soția?
Alege între conjugalitate și abstinență sexuală și emoțională?
Ce șanse sunt ca primele cuvinte(venite din afară) care o mângâie să pătrundă în ea ca un val de energie vie?
Mari!

Haideți să fim serioși.
Viața nu se duce în nuanțe de alb și negru, de bun și rău, iar o relație este o construcție extrem de complexă.
Din cazurile despre care citesc sau despre care mi se scrie, deduc din ce în ce mai mult o concluzie interesantă(pentru unii poate fi periculoasă sau de speriat) – relațiile și căsniciile au nevoie de soluții noi!

Care sunt acele soluții?
Urmează să le aflăm!

Link-uri sponsorizate

Comments