Nu doar femeile mint că le doare capul!

refuz122
Link-uri sponsorizate

Nu doar femeile mint că le doare capul atunci când vine vorba despre sex!
Și unii bărbați fac asta.

Da, azi vreau să vorbim despre respingerea emoționalo-sexuală din cupluri.
Știu că infidelitatea este un subiect la modă, poate chiar răul suprem care se poate întâmpla în cuplurile romantice, însă nu credeți că și această respingere emoțională și sexuală merită o la fel de mare atenție?
Nu de alta, dar se întâmplă destul de des și efectele pot și devastatoare!
‘Da, Vulpescule, dar căsătoria este un compromis’, vor încerca să se replieze apărătorii modelelor impuse.

De acord, până la un punct!
Căsătoria este un compromis, însă acel compromis trebuie să păstreze partenerii în echilibru, adică trebuie să continue să existe o relație win to win între ei.
Înainte să punem mâna pe piatră sau să arătăm cu degetul spre ‘porcul’ sau ‘curva’ care au zguduit edificiul ‘impecabil’ al căsătoriei, n-ar fi rău să vedem care este contextul în care se ajunge la adulter.

De foarte multe ori se întâmplă ca între parteneri să nu mai fi existat intimitate ani de zile înainte să apară adulterul.
La început, ei au fost iubiți și au avut relații sexuale normale, ca în orice cuplu romantic -pentru că asta înseamnă cuplu: sentimente și sex -, după care au devenit părinți pentru copiii lor, însă nu au mai rămas iubiți. Practic, în unele cazuri, cuplul a dispărut și s-a transformat în familie, adică doi oameni – prieteni, parteneri sau cum vreți să le spuneți – care s-au înhămat la un drum numit familie.

În acest context, în care între cei doi nu mai există pasiune, putem vorbi despre adulter atunci când apare?

Este o întrebare pe care am întâlnit-o și în cartea ‘Regândirea infidelității’, scrisă de psihoterapeutul Esther Perel.

Sigur, dacă cei doi parteneri decid de comun acord că sexul în cuplul lor nu este important, atunci relația poate funcționa bine merci.
Însă, dacă unul dintre parteneri decide că în relația lor ‘va exista sex foarte puțin sau deloc, atunci nu mai putem vorbi despre monogamie, ci despre celibat impus’.
Sunt perfect de acord cu Esther Perel.
Atunci când iei decizia de a tăia sexul din cuplu, n-ar fi rău să te gândești la consecințe.

Iar consecințele astea pot purta multe nume: tristețe, furie, disperare, dispreț, nesiguranță, singurătate (în doi), lipsă de apreciere etc.

‘Când nu suntem mângâiați ani de zile, devenim vulnerabili la amabilitățile străinilor’, mai scrie Esther Perel. Așa apare acel ‘am cunoscut pe cineva’!
Iată, deci, că tocmai refuzul emoționalo-sexual poate constitui o invitație la infidelitate.
Așa că grijă mare. E valabil și pentru bărbați și pentru femei.

Și unii și ceilalți mint! Și unii și ceilalți spun: nu acum, am avut o zi grea… mâine!
Iar mâine se face poimâine, sâmbătă se face joi și uite așa ajung să nu mai facă sex deloc, punând, practic, punct relației lor.

‘Cât de bună poate fi o relație din care a dispărut intimitatea?’, se mai întreabă Perel.
Și ea nu se referă doar la sex, ci și la energia erotică ce diferențiază relația romantică de cea de frați/prieteni.

Vedeți cât de complicate sunt lucrurile?
Știu, oamenii vor familie, vor să aibă pe cineva alături, vor viață în 2. E firesc și de înțeles să fie așa. Însă atunci când vor toate astea, dar refuză sexul cu partenerul, ar fi la fel de normal să ia în calcul consecințele.

Oare este sănătos să ajungem în punctul în care avem de ales între relație/familie și o viață sexuală normală?
Oare doar infidelitatea este trădare sau și refuzul emoționalo-sexual?
Sunt două întrebări la care aștept răspuns de la voi.

Nu de alta, dar sunt de acord cu Esther Perel când spune că mariajul are nevoie de noi soluții.
Care sunt acelea?
Despre asta vorbim într-un alt text.

Foto Credit: buzz.ie/

Link-uri sponsorizate

Comments