Siguranța în cuplu – scurtătura spre dezastru!

confort1
Link-uri sponsorizate

Ieri am lansat o întrebare în Atelierul de idei: care este cea mai mare problemă pe care o întâmpinați în relații?

Cele mai multe comentarii, dintre cele peste 200, au pus în prim-plan: probleme de comunicare, dezinteresul, gelozia, monotonia, orgoliile, minciuna etc…

Un comentariu mi-a atras atenția în mod deosebit, pentru că mi se pare că pune punctul pe i.
Este comentariul Dorei, care a spus așa: comoditatea și confortul total!

Pe scurt – siguranța!
În foarte multe cazuri am întâlnit această nevoie. Numai că, vedeți dumneavoastră, această siguranță, pe care o caută în special femeile, poate fi o armă cu două tăișuri, iar acest lucru este foarte rar luat în seamă.

Acum, să vorbim puțin despre siguranța în cuplu!
Nevoia de siguranță este firească, sunt de acord! Este absolut necesară pentru supraviețuirea noastră. Fără un minim de siguranță – și aici mă gândesc la toate relațiile -, nu prea poți funcționa.
Partea proastă intervine atunci când o duci la extrem, așa cum fac mulți oameni, în special femeile. Ei bine, atunci când o duci la extrem, adică te bazezi doar pe ea, te culci pe o ureche, începi să crezi că relația ți se cuvine și asta duce la delăsare, plictis și demotivare de a mai face ceva pentru relația ta.

De aici pot apărea problemele de comunicare, orgoliile, infidelitatea, lipsa de respect, neîncrederea etc… Adică ceea ce au invocat majoritatea repondenților ieri. Are sens?

Siguranța dusă la extrem duce la ceea ce a scris Dora: la acel confort psihic – mă deranjează a, b, c la partener/ă, dar și e bine și așa. Și la comoditatea de a mai mișca ceva în relație. La relaxarea că toți devin neglijenți cu ei înșiși, că uită de cum răspund, uită de hainele care-și merită atenția, uită de bunul simț elementar și iau în brațe ideea că merge și așa. Comod înseamnă să nu mai dai jos 2 kg, deși ai putea, știind că nu te mai încape nimic din șifonier; comod este să taci în loc să găsești soluții atunci când te cerți; comod este să-ți lași partenerul de viață în puncte moarte, de genul – nu se mai simte bine în pat, nu se mai simte apreciat, dar… lasă că merge și așa!

Excelent a punctat Dora această siguranță dusă la extrem! Dacă vreți, siguranța asta duce mai degrabă la divorț/ despărțire și mai puțin la armonie, echilibru și fericire în cuplu.

Este o siguranță bolnavă, nu una funcțională.

De ce spun asta?
Pentru că, pe lângă nevoia de siguranță, mai există una, la fel de importantă – nevoia de nesiguranță!
Frumos o descrie Tony Robbins – pe asta ți-a lăsat-o Dumnezeu ca să vadă dacă ești atent!
Asta este nevoia de surpriză, de explorare, de nou. Asta te face să crești, să te dezvolți, să fii fericit.

Știu că este comod în siguranță, în confort, însă siguranța te ucide. Nu te provoacă în niciun fel! De aia există nevoia de nesiguranță. Este chestia aia care te trage de mânecă și îți spune -hey, nu vezi că ești cumplit de plictisit? Ce viață e asta? Fă ceva!

Siguranța este nevoia de bază – îți permite să funcționezi. Dar nu este singura. Peste ea vin: nesiguranța, nevoia de importanță, nevoia de iubire și conectare, nevoia de creștere, nevoia de a contribui, nevoia de libertate.

Or dacă tu te scalzi în balta stătută a siguranței/confortului, chiar crezi că mai ai chef să accesezi celelalte nevoi? E bine! E plictisitor de bine și comod. Nu se întâmplă nimic. Nu crești, nu te dezvolți, băltești… dar ți-e bine. De ce să mai faci ceva? Lenea e placută!

Până când nu mai este…

Atunci să vezi ‘distracție’…

Foto Credit: huffingtonpost.ca/

Link-uri sponsorizate

Comments