Dacă ai avea mai multă încredere în tine…

selfdoubt1
Link-uri sponsorizate

Dacă ai avea mai multă încredere în tine, cum s-ar schimba viața ta?
Este o întrebare pe care am pus-o zilele trecute în Atelierul de idei.

Încrederea de sine – ăsta da subiect, asta da problemă cu care ne confruntăm cu toții la un moment dat pe parcursul vieții.

De aproape 5 ani, de când am pornit aventura asta cu blogul, intru în contact zilnic cu oameni care îmi scriu, oameni puși în diferite situații și, vă rog să mă credeți, principala problemă, principalul blocaj, dacă vreți, pleacă tocmai de la încrederea de sine scăzută.
Un primul lucru pe care aș vrea să-l spun este acela că încrederea de sine nu este ceva cu care te naști, ci este ceva ce se construiește. Zilnic.

Iar atunci când ești mic, principalul rol în construirea încrederii de sine le revine părinților. Ei sunt cei care ar trebui să-ți insufle încredere, libertate și autonomie, astfel încât tu să vezi că te poți descurca fără ajutorul lor.

Din păcate, asta nu se întâmplă prea des. în cultura noastră, copiii sunt învățați să fie dependenți de părinți. Pe principiul – lasă că îți arăt eu, fără mine nu poți, ce te faci dacă dispar eu etc…

Dependența asta produce oameni care sunt incapabili să ia decizii singuri. Sunt oameni temători, oameni care preferă, mai degrabă, să găsească scuze, decât să încerce să facă ceva pentru starea lor de bine.

Și nu sunt de condamnat. Așa au fost învățați – să nu aibă încredere în ei, să creadă că ceea ce fac ei nu contează, să creadă că ceea ce simt și gândesc este irelevant. Și se tem! Asta este activitatea lor zilnică.

Partea interesantă vine atunci când îți dai seama că unii conștientizează faptul că dacă ar avea ceva mai multă încredere de sine, lucrurile s-ar schimba… chiar și radical.

Iată câteva răspunsuri pe care le-am primit la întrebarea pusă:
1. Enorm..aș lupta mai mult pentru dorințele mele…

2. Aș putea face orice fără să mă gândesc: dar oare ce zice?..oare îmi va reproșa că am făcut ca mine și nu ca el și am greșit? … mai bine nu-i povestesc trecutul… dacă îmi va reproșa mai târziu?..Și sunt n exemple care s-ar putea schimba dacă am fi înainte de toate cei mai buni prieteni..

3. Am încredere suficientă, dar cred c-am obosit! Cum naiba să se schimbe viața când toate se duc de râpă în țara asta.

4. Aș evolua profesional într-o luna cât evoluează alții într-un an! pot să vorbesc o zi întreagă pe un asemenea subiect!

5. Nu încredere îmi trebuie, ci curaj!

6. Nu-i de dorit ! Am avut prea multă și a fost rău !

Este suficient să arunci o privire asupra răspunsurilor pentru a-ți da seama care a fost tiparul de învățare din copilărie, tipar care s-a rostogolit și mai târziu, pe parcursul dezvoltării.
Imediat vezi și scuzele și dependența și teama de a încerca pentru a nu fi criticat, vezi tot. Pur și simplu ai senzația că literele se aprind pe măsură ce citești.

Vestea bună este că noi suntem cei care ne proiectăm propria încredere de sine. Iar asta înseamnă că putem schimba oricând patternurile pe care le avem. Patternuri care s-au transformat în obiceiuri.

Întrebarea este – ce ne oprește?
De ce nu putem să facem asta?

Pentru că nu știm cum se face.
Or, din acest punct de vedere, cred că un prim pas este dorința de a încerca. Asta înseamnă intenția de a acționa. Apoi, pentru a putea schimba ceva cu adevărat, urmează dezvoltarea competențelor. Și asta este o acțiune, dar este una introductivă, pregătitoare, dacă vreți.

Ce înseamnă dezvoltarea competențelor? Exact consolidarea încrederii în tine!
Cu cât de simți mai bazat pe un lucru, cu atât ești mai încrezător că poți să-l faci!
Cu cât te simți mai puțin bazat pe lucrul acela, cu atât îți faci tot felul de gânduri și ai tendința să te retragi. Exact așa funcționează lucrurile.

Încrederea de sine este o abilitate la care trebuie să lucrezi zilnic. Dacă nu faci asta, riști să o pierzi! E simplu. În plus, ea este conjuncturală și, de ce nu, fluctuantă!

Orice om, indiferent cât de încrezător în sine este, poate avea căderi. Sunt firești!
Aici intervine competența și dorința de a acționa.
Aici se face diferența dintre încredere și neîncredere de sine.

Omul care a avut încredere de sine și a căzut, se raportează la ceea ce știe că a fost și acționează; iar cel care nu a avut-o, se raportează la asta și nu acționează, se plânge, caută scuze etc…

Înainte de orice, încredere de sine se bazează pe competențe și pe acțiune.

Să vă dau un exemplu – o femeie vrea să divorțeze, da?
Ce face? Se aruncă cu capul înainte, fără să știe la ce se înhamă sau stă și își analizează realitatea?

Gândiți-vă!
Dacă își analizează realitatea, este posibil să descopere faptul că nu este capabilă să se descurce de una singură – are copii, cheltuieli mari, viitorul fost soț este șomer și nu o ajută etc…

Și atunci, în loc să ia decizii pripite, nu mai bine începe să-și construiască terenul, astfel încât atunci când va spune: gata, divorțez! să aibă competențele necesare traiului de una singură?

Se întâmplă asta? Nu prea!
De ce?
Pentru că cei mai mulți oameni nu cred că încrederea de sine poate fi construită.
Despre asta vom discuta, însă, în alt material…

Foto Credit: integritycoaching.co.uk/

Link-uri sponsorizate

Comments