‘Sunt un norocos’, spunea cineva în platoul emisiunii ‘Totul pentru dragoste’ acum câteva zile.
Fiind un om care nu crede în întâmplare, am fost curios să văd ce se află în spatele acelui ‘noroc’.
Nu mult mi-a trebuit ca să aflu că ‘norocul’ invocat de el era de fapt bunătate!
Și nu orice fel de bunătate, ci bunătate devenită obicei, bunătate devenită normă de viață! Stil de viață, dacă vreți.
Nu am putut rezista și i-am spus: sfatul meu este să renunți la noroc! Să nu mai consideri că ai avut noroc, adică a fost o întâmplare, ci să-ți recunoști munca, să-ți recunoști construcția, să-ți recunoști bunătatea. Chiar nu e o rușine!
Atunci, pe loc, am realizat un lucru cât se poate de trist-oamenii buni își pun fericirea pe seama norocului, pe seama întâmplării, uneori și din rușine. Din rușinea de a recunoaște că sunt buni și fericiți și că muncesc pentru binele relației lor.
De ce fac asta? Pentru sunt anti-normă! Da, ați citit bine-norma socială este ca omul să fie rău, egoist, trist… resemnat! Așa că oamenii fericiți strică feng-shui-ul general, iar asta nu se acceptă 
Și atunci, inventivi de fel, ce fac oamenii buni? Spun că au avut noroc! Și uite așa, în loc să devină modele de urmat-da, sunt tâmpit și cred în puterea exemplului -, sunt trecuți cu vederea. ‘Eeeee, a avut noroc. Se mai întâmplă. Ți-am zis eu că iubirea este o chestiune de noroc’, spun cei care asistă de pe margine.
Sesizați lanțul de erori?
În realitate, iubirea acestor oameni nu are nicio legătură cu norocul, ci cu bunătatea exersată, chiar și atunci când cei doi sunt nervoși, chiar și atunci când le vine să se ia de gât.
Asta am văzut la ea. Ce femeie… Inteligentă și înțeleaptă. Chiar a zis-atunci când simt nevoia să-i pun un pahar cu apă în cap, mă opresc o secundă și mă gândesc-oare ce am de câștigat din asta? Ce se întâmplă dacă fac asta? Și realizez că nu va fi bine, așa că schimb comportamentul astfel încât să am un rezultat pozitiv de fiecare dată.
Auto-control curat! Concentrare pe relație și nu pe sine. Câți fac asta?
Asta să-mi răspundeți voi. Probabil foarte puțini…
De ce nu fac asta?
1. Pentru că nu cred că se poate (deh, emoțiile nu pot fi controlate-dar poți controla gândurile care le sponsorizează).
2. Pentru că le place să aibă dreptate
3. Pentru că nu-și respectă partenerii
4. Pentru că nu concep bunătatea ca normă (li se pare plictisitor să fii bun)
Iar lista poate continua.
Vedeți? Bunătatea este o alegere, nu o obligație!
Depinde ce cauți să atragi în viața ta!
Vrei suferință și nefericire? Mizează pe cicăleală, refuz, devalorizare și lipsă de respect.
Vrei iubire și fericire? Mizează pe valorizare, pe apreciere, pe respect și încredere și vei culege rapid roadele.
Am mai spus-o și o repet-bunătatea și răutatea sunt comportamente învățate! Cu cât le repeți mai mult, cu atât îți intră în sânge, cum se spune… adică devin obicei.
Tu alegi pe care o cultivi!
Apropo, tu ce ai ales?
Foto Credit: womenshealthmag.com/
