Woop, Woop!!!

relationpolice
Link-uri sponsorizate

Auzi sirena? Este poliția relațiilor și vine să te amendeze pentru că nu ai respectat regulile.

Nu-i așa că ar fi tare? Să te trezești cu un nene care-ți spune: mă iertați, aveți de plată 500 de lei pentru că ați încercat să intrați într-o relație fără să fiți pregătit/ă!

Sau: vă rog să îmi prezentați actele! Vă voi amenda pentru inconștiență în alegerea partenerului de viață!
Atunci să vezi distracție! Să vezi cum ar dispărea toate clișeele care guvernează viețile atâtor oameni. Să vezi aglomerație în oglinzi și în sălile de dezvoltare personală.

În realitate, această poliție a relațiilor nu există, așa că sunteți în siguranță… voi și dezastrul generat de deciziile pe care le luați :)

Știu că sună cinic, însă dacă accepți în viața ta un om care bea și este violent, să nu te aștepți la lucruri frumoase.

Dacă accepți în viața ta o negativistă cicălitoare, să nu te aștepți la apreciere și respect.

Dacă accepți în viața ta un aventurier, să nu te aștepți să-l vezi prea mult pe acasă.

Sunt chestiuni ce țin de o logică elementară. Și se văd. Mereu. Repede.

Știu că pare greu, mai ales când ai trecut printr-o căsnicie, ai ajuns la o vârstă și șansele par să nu-ți surâdă. Chiar și așa, nu e okay să accepți orice.

Așa că vă rog să-mi permiteți să vă prezint o tehnică menită să vă ajute să limpeziți puțin propriul orizont.

Tehnica asta se numește W.O.O.P și a fost dezvoltată de Gabrielle Oettingen – autoarea cărții Rethinking Positive Thinking. Ce înseamnă W.O.O.P? Wish (dorință), Outcome (rezultat), Obstacle (Osbtacol) și Plan.

Este o metodă de gândire care îți poate ușura procesul de selecție. De ce? Pentru că te ajută să vezi foarte bine toate datele problemei.

Totul începe cu dorința: îmi doresc să am un partener/ă!
Hey, stop. Nu e suficient. Trebuie să-ți iei 5 minute să-ți creionezi în mod specific această dorință. Ce fel de partner îți dorești? Că dacă spui: vreau să nu bea și să nu mă bată, te poți trezi cu unul care calcă strâmb sau care te devalorizează. Și tot prost este :) Așa că trebuie să creionezi la milimetru calitățile posibilului partener. Spre exemplu: să fie sincer, onest, iubitor, comunicativ, curios, deschis etc…

După ce ți l-ai imaginat, te gândești cum te-ai simți dacă l-ai găsi? Cum ar fi viața ta? Pe scurt, îți proiectezi rezultatul.

Pasul 3 te readuce cu picioarele pe pământ și începi să vezi care sunt obstacolele care stau în calea găsirii lui: timpul – poate că muncești foarte mult și nu ai timp de relație; copiii – poate că ai copii mici și muncești mult etc…; tu – atunci când creionezi calitățile lui, n-ar fi rău să vezi și cum ești tu; că dacă tu ceri fidelitate și ți-o tragi cu antrenorul de fitness, atunci avem o problemă etc…

Abia după ce identifici obstacolele care îți stau în cale poți să treci la pasul 4 – planificarea pașilor.

Mi se pare o tehnică foarte mișto. Debutezi cu construcția partenerului, în cel mai mic amănunt – am avut multe cazuri de femei care au făcut asta și au reușit; apoi vizualizezi rezultatul; după care revii cu picioarele pe pământ și vezi ce stă în calea realizării acestui obiectiv și abia atunci, după ce vezi tabloul complet, începi să-ți construiești pașii pe mai departe, adică pașii care te ajută să-l găsești.

Haideți să nu mai mergem pe ideea întâmplării sau pe ideea că iubirea vine atunci când trebuie. Uneori ni se pare că e okay, că trebuie, dar ne înșelăm. Alteori avem tendința de a crede că o persoană e aleasă, însă ne dăm seama că nu e așa… și suferim.

Cred că ar fi cazul să începem să ne folosim de tehnicile astea care ne pot face alegerile mai ușoare. Serios, chiar nu trăim în cărți de povești.

Trăim în realitatea actuală, unde greșeală se plătește cu răni adânci în suflet…

Voi ce alegeți?

Foto Credit: spiked-online.com/

Link-uri sponsorizate

Comments