Singur și fericit?

happy1
Link-uri sponsorizate

Oare se poate? Fac pariu că mulți oameni vor strâmba din nas când vor citi acest titlu.

Și totuși, deși știu că risc să-mi pun lumea în cap, voi spune franc: da, se poate!

În vremurile actuale chiar poți să trăiești singur/ă și fericit/ă.
Cine a zis că fericirea umană este condiționată de romantism sau de construcția numită familie?
Cine a zis că doar dacă intri într-o relație și apoi ai copii vei fi fericit/ă?

Știu că foarte mulți nici nu concep o altfel de viață, că foarte mulți oameni nu ar accepta să stea în relații fără finalitate – adică fără tiparul social impus (familie și copii), însă nu putem nega evidența: există multe persoane singure care sunt fericite cu alegerea lor.

Și aici cred că trebuie nuanțat puțin: există persoane care nu au intrat niciodată într-o relație, alegând să trăiască singure și persoane care au fost în relații, au fost căsătorite, după care au divorțat și au ales să-și rescrie scenariul de viață, alegând singurătatea.

În plus, haideți să mai lămurim un lucru: singurătatea nu înseamnă izolare :) Faptul că nu ai un partener romantic nu înseamnă obligatoriu nefericire. Asta nu înseamnă că nu ai conexiuni sociale nenumărate sau relații de puternică prietenie cu alți oameni. Nu mai vorbim despre relațiile cu colegii, familia etc.

Iată deci că o persoană singură, de fapt, nu e singură deloc.

De altfel, în timp ce anumite persoane îl caută pe ‘acela’, sperând că toate problemele se vor rezolva; persoanele singure dezvoltă o rețea de oameni, de ‘aceia’, adică de conexiuni care le oferă starea de bine necesară unei vieți fericite.

Noile studii legate de starea de bine arată faptul că sunt două lucruri care ne prelungesc viața: conexiunile sociale și calitatea relațiilor. Cu cât ai mai multe conexiuni, cu atât ai parte de experiențe mai variate; iar calitatea relațiilor nu are sens să o comentăm. Aici lucrurile sunt clare.

Ei bine, totul ține de alegere. Așa cum unii caută un partener și se închid cu el în casă… sperând că va da fericirea peste ei; alții aleg să-și cultive relațiile sociale. E simplu.

Concluzia? Oamenii singuri pot fi fericiți! Câtă vreme nu se izolează. Atunci discuția se schimbă.

Revenind la fericirea oamenilor singuri, ei bine, ea există și nu poate fi negată. Știu că trăim într-o țară în care un om singur este privit ciudat. Va mai dura până când mentalitățile se vor schimba, numai că haideți să acceptăm faptul că fericirea nu este condiționată doar de relația de cuplu și de dragostea romantică. Se poate?
E un prim pas.

Haideți să admitem faptul că fericirea poate fi construită în diferite feluri.

Chiar am avut un caz în platou. O femeie, bloggerita, cunoscută, care a zis clar faptul că alege să nu intre în relații pentru a nu suferi. Era ea nefericită? Nu mi s-a părut. Chiar deloc. Ea își asuma total alegerea.

În cazul ei funcționau toate cele 3 tipuri de viață fericită descrise de Martin Seligman – unul dintre promotorii psihologiei pozitive.

Primul tip este fericirea bazată pe plăcere. Aici, oamenii sunt fericiți cu lucrurile care le fac plăcere – exerciții fizice, sex, lectură, călătorii, o mâncare bună, un vin etc.
Al doilea este fericirea bazată pe angajament. Aici îi întâlnim pe workoholici. Oameni care sunt fericiți cu ceea ce fac. Scriitorii fac parte din această categorie. Poate că nu sunt cei mai buni, cei mai sensibili etc… însă ei sunt fericiți cu ceea ce fac. Pur și simplu nu îi interesează altceva.
Ultimul tip de fericire este cea cu sens. Aici vorbim despre oamenii care lucrează cu ei, ajung să se cunoască foarte bine și aleg să-și folosească abilitățile și cunoștințele în scopuri mărețe – voluntariat, spiritualitate, mentoring etc…

Sunt acești oameni fericit? Da, sigur. Nu este o fericire romantică, însă este fericire. Nici mai bună, nici mai rea, ci doar diferită.

Poate un om să fie fericit fără să aibă pe cineva care îl ține în brațe seara? Poate!
Poate un om să fie fericit fără să aibă familie și copii? Poate!
Poate un om să fie fericit fără să aibă o iubire romantică? Poate!
Cine a zis că este singura iubire care există?

Vedeți? Greșim enorm atunci când credem că o persoană singură este obligatoriu nefericită! Nu este deloc adevărat.

Culmea știți care e?
Că în loc să învățăm să privim oamenii și să îi acceptăm așa cum sunt sau au ales să fie, cultivăm în continuare idei profund învechite.
De altfel, dacă vrei să cauți nefericirea, poate că nu ar fi rău să pui lupa mai atent pe relații.

Acolo să vezi mizerie :)

Să nu mă înțelegeți greșit, nu sunt dușmanul relațiilor. Departe de mine această idee. Însă mi-e teamă că a sosit momentul să dăm cărțile pe față și pe zona asta. De multe ori, dar de foarte multe ori, ceea ce numim iubire este doar interes. Și nu orice fel de interes, ci unul ce ține de nevoi de bază – cum este cea de perpetuare a speciei.

În foarte puține cazuri putem vorbi despre dorința de dezvoltare a partenerilor.

Drept urmare, un lucru ne leagă pe toți – dorința de a fi fericiți!
Așa că nu credeți că ar fi cazul să nu mai etichetăm oamenii în funcție de alegerile lor, ci să-i apreciem dacă au reușit să atingă fericirea, singuri sau în relații?

Foto Credit: zoosk.com/

Link-uri sponsorizate

Comments