Circ la Ferma Animalelor

narcis1
Link-uri sponsorizate

Imaginați-vă următorul tablou: vă aflați acasă, în fotoliu și priviți la televizor (pe mut). În imagini apare o femeie care încearcă să împartă niște cărți colegilor din sală. La un moment dat, o altă femeie refuză cadoul și îl aruncă pe jos.

Care este prima reacție? O depunctezi pe femeia care a refuzat cadoul!

Câteva secunde mai târziu, femeia generoasă se apropie de un domn, îi oferă o carte, iar el o pupă pe obraji, zâmbind, după care îi șoptește ceva la ureche.
Femeia face ochii mari, ridică o mână în aer… timp în care pe ecran apare traducerea: ‘am ceva, am martori!’

Trecem la cel de-al doilea exercițiu: imaginați-vă că vă aflați la un oceanarium. Pe marginea bazinului… vedeți o femeie instructor. În mâna dreaptă, ea cară o galeată cu bucăți de carne. În timp ce vorbește cu publicul, femeia aruncă bucăți de carne în bazin. Imediat, apa se învolburează, se înroșește, iar carnea dispare. Rechini!

La un moment dat, femeia de pe marginea bazinului își întrerupe discursul și spune: ‘acum, este momentul să vă arăt cum pot eu să-i dresez pe acești mari prădători’. Și, spre consternarea generală, scoate un cuțit și își face o tăietură adâncă la gleznă. Panica devine totală în momentul în care femeia intră în bazin.
– O să vedeți… Nu mă vor ataca!, spune ea, timp în care, în plan secund, încep să apară ‘aripioarele’ rechinilor.
Câteva secunde mai târziu, femeia este ridicată din apă cam până la brâu, iar ochii parcă îi ies din orbită. Ea mai apucă să țipe doar: ‘…oooooorrr!’ După care dispare în apa roșie… învolburată.
În tot acest timp, în tribune, oamenii își spun: ‘cât curaj’, ‘ce eroină’…

Acum, vă rog să-mi permiteți să vă prezint și cel de-al treilea scenariu:
Penitenciar de maximă siguranță. În fața unei uși de metal, pe care scrie mare – VIOLATORI -vedem o femeie(îmbrăcată sumar) dând un interviu. Ea se jură că poate să intre în celula violatorilor fără să pățească nimic. Zis și făcut… Gardianul deschide ușa grea de fier, femeia intră… bum, ușa se închide și… liniște.

În afara unor mici bubuieli și a unor zgomote surde, echipa de filmare nu aude nimic. După vreo 45 de minute, se aude o bătaie în ușă, gardianul deschide, iar femeia iese șifonată serios, plină de sânge și spermă. Spune doar atât: ‘M-au violat, nenorocitii’, după care se prăbușește la pământ!

Acum, să revenim la primul scenariu: femeia care împărțea cărți în Parlament, nu împărțea orice carte, ci ‘Ferma animalelor’. Mi se pare un aspect extrem de important pentru a putea determina ce a generat reacția bădăranului cu păr alb.

Da, chiar este un grobian și un bădăran, aici nu există dubii. Însă chiar nu înțeleg cum de mai există oameni care cred că Parlamentul este un loc al elitelor?

Nu este, iar prietenul Eftimie zugrăvește perfect fauna de acolo.

Nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre întregul peisaj. Oamenii tratează doar efectul, nu și cauza. Or, din punctul meu de vedere, atunci când se întâmplă ceva, orice, este necesar să vedem întregul peisaj.

Ei bine, gestul doamnei a fost unul jenant! De ce? Pentru că și ea face parte din Ferma animalelor. Or dacă vrei să te poziționezi deasupra tuturor, cred că ar fi cazul să te aștepți și la reacții ca cea a bădăranului. Cam asta se întâmplă atunci când încerci să provoci.

Să nu mă înțelegeți greșit – gestul individului nu are scuză! Așa cum nu au scuză nici ceilalți doi indivizi care zâmbesc în plan secund. Însă până la a analiza forma, trebuie să vedem care este fondul. Iar fondul spune așa – gestul doamnei a fost unul profund provocator și a fost interpretat ca un afront!

Care este utilitatea acelui gest? 0! Nu există eficiență aici, ci doar show-off, doar impresie artistică pentru hipsterii care comentează pe Facebook. Sună ciudat, știu că îmi voi lua multe înjurături însă, dacă reușim să gândim la rece, vedem că asta este cu adevărat – un gest gratuit, un gest menit să întrețină sau să ridice tensiunea și așa existentă, atât în Parlament, cât și în societate.

Așa că vă rog să-mi permiteți să nu fiu de acord cu niciunul dintre gesturi.

În definitiv, indiferent de cât de fin ar încerca să se poarte, animalele sunt tot animale și își fac veacul în aceeași fermă, indiferent de culoare sau gabarit.

Apropo, în lumea animală există o chestiune interesantă care se cheamă tit for tat. Ce înseamnă asta? Simplu: reciprocitate în oglindă. Pe scurt, dacă cooperezi, cooperez și eu; dacă mă înșeli, te voi înșela și eu.

Exact asta s-a întâmplat ieri în Parlament.

Haideți să nu ne mai uităm la animale ca la niște ființe inferioare. Serios, în lumea lor nu se întâmplă asemenea gafe!

Din păcate, România este un teatru de război, iar combatanți suntem noi, românii. Români contra români – ăsta este cel mai urât lucru care i se poate întâmpla acestei națiuni.

Foto Credit: Narcis Virgiliu

Link-uri sponsorizate

Comments