Nu cumva ceri prea mult?

asteptari1
Link-uri sponsorizate

Nu cumva ceri prea mult?, Nu cumva de aici pleacă dezamăgirea ta?, Nu crezi că ceea ce-ți dorești tu de la o relație necesită, de fapt, cel puțin 3 parteneri? Cât timp ai la dispoziție pentru relația ta? – sunt întrebări pe care le pun adesea în discuțiile cu persoanele care îmi cer sfaturi despre relații.

Iar răspunsurile nu sunt deloc ușoare. Uneori chiar simt că se ating stări de tensiune.
De ce? Pentru că ne este al naibii de greu să recunoaștem faptul că vrem totul sau nimic de la relațiile noastre și că suntem niște judecători de neclintit atunci când partenerii nu reușesc să ne împlinească nevoile și dorințele.
În relațiile moderne, avem din ce în ce mai puțin timp pentru noi, pentru traiul de cuplu, însă nivelul pretențiilor atinge cote galactice. Nu cumva asta duce la destrămarea celor mai multe relații/căsătorii?

În relațiile actuale, partenerul/a trebuie să te facă să te simți iubit/ă, validat/ă, sexy, dorit/ă, respectat/ă și, în același timp, să te ajute să crești, să te motiveze, să te asculte etc…

Partenerul trebuie să fie: soț/tată, dar și amant; profesor și instalator; intelectual și clovn; om de carieră și partener 100% implicat în treburile casei; o fire sportivă, dar și un tip prezent în relație; partenerul trebuie să fie moral, sincer, onest, fidel și nici prin gând nu trebuie să-i treacă ideea de a privi/dori o altă femeie etc… Vă rog eu frumos – când găsiți omul ăsta -indiferent că este bărbat sau femeie – să mi-l prezentați și mie. Cred că este cumplit de obosit :)

Din păcate, oamenii s-au obișnuit să aștepte totul de la parteneri. Totul însemnând perfecțiune! Cam la asta se rezumă lista asta de așteptări aberante pe care oamenii o pun pe ‘umerii’ relațiilor lor.

La ce duce asta? La dezamăgire profundă!

Așa cum spune profesorul Eli Finkel de la Northwestern Univeristy: ‘în zilele noastre auzi din ce în ce mai des formulări de genul – este un bărbat bun, un tată iubitor, îmi place și îl respect, dar simt că mă sufoc în relație, simt că stau pe loc. Nu mă văd deloc în construcția asta pentru următorii 10 ani’.

Vedeți? La prima vedere, când citești o asemenea descriere, îți vine să spui: ce proastă, cum să dai cu piciorul la așa ceva? Și totuși, iată că se întâmplă din ce în ce mai des ca toate calitățile enumerate mai sus să nu fie suficiente.

Întrebarea este: nu cumva cerem prea mult și oferim prea puțin?

La capitolul ‘oferit’, foarte mulți oameni consideră că într-o relație lucrurile trebuie să meargă de la sine, fără să fie nevoie să oferi ceva. Mare greșeală!

Măcar timp și tot trebuie să oferi ceva! Măcar atenție și tot trebuie să oferi ceva! Măcar apreciere și tot trebuie să oferi ceva! Măcar fantezie și dorință și tot trebuie să oferi ceva!
Serios, nimic nu merge de la sine într-o relație! Totul ține de management! Fix ca la o companie! Degeba numele companiei este bun, degeaba există tehnologie și planuri de dezvoltare… dacă managementul este incompetent! În cazul ăsta există două variante: fie se schimbă echipa de manageri, fie se ajunge la faliment!

Același lucru se întâmplă și în relații – degeaba vii cu un munte de așteptări, dacă tu nu ești dispus/ă să investești timp, pasiune, implicare, apreciere în relația aia.

Revenind la Eli Finker, el susține că n-ar fi rău să începem să externalizăm din aceste așteptări/ sarcini. Este ceea ce el numește – extinderea portofoliului social. Ce înseamnă asta?

Să nu mai aștepți totul de la partener și să încerci să-ți construiești o rețea de relații (a nu se înțelege înșelat) care să-ți satisfacă anumite nevoi.

Fac pariu că în secunda asta mulți vor spune: păi și ce nevoie mai am de partener?
Ai! Însă trebuie să-i trasezi foarte bine rolul din viața ta! Și invers – să vezi care e rolul tău!

Cât despre portofoliul social, există un studiu efectuat de Elaine Cheung la Northwestern care arată faptul că oamenii care apelează la un număr mai mare de oameni, alături de care experimentează o paletă largă de emoții, înregistrează un nivel ridicat al calității vieții.

‘Ăsta este unul dintre motivele pentru care n-ar fi rău să cerem mai puțin de la partener și să încercăm să căutăm și alți oameni care să ne ajute să ne împlinim nevoile’, spune profesorul Finkel. ‘Asta nu înseamnă să renunțăm la așteptări, însă nu este tocmai o idee bună să pui toate așteptările într-o singură relație. Asta în condițiile în care timpul petrecut în doi este adesea neglijat complet. Cred că ne putem recalibra relațiile prin scăderea pretențiilor pe care le avem de la parteneri. Nu e o rușine să ceri mai puțin. Și asta nu îți va strica relația. Pentru a avea relații și căsnicii fericite, trebuie să investim timp pentru relațiile noastre, trebuie să fim atenții unii cu ceilalți, iar timpul pe care îl alocăm relației să fie de calitate’, mai spune profesorul.

Ia să vedem – suntem în stare să delegăm sarcini în afara relației? Sau continuăm să ne condamnăm partenerii la muncă silnică pe viața sub iluzoria mască a iubirii?

Foto Credit: students4bestevidence.net/

Link-uri sponsorizate

Comments