Cuvintele pot rescrie vieți

frixion
Link-uri sponsorizate

Cuvintele pot rescrie vieți sau pot lăsa răni adânci pe suflete. Depinde de alegerea noastră. Depinde de poveste. Cum vrem să fie: frumoasă sau urâtă?

Zilnic mă uit pe net și văd povești. Văd alegeri. Mii de alegeri. Și frumoase și urâte.

Dar, dincolo de mesaje, văd oameni. Oameni care aleg o variantă.

Unii aleg variantele urâte ale vieții pentru că încă nu au învățat să șteargă și să scrie o variantă frumoasă. Culmea, pe computer este ușor.

Vă imaginați cum ar arăta Facebook-ul dacă s-ar scrie de mână?

Uneori mă uit în urmă, la copilărie și îmi aduc aminte de primele bilețele care circulau prin clase, de primele scrisori din perioada adolescenței. De miile de pagini rupte, de zecile de ștersături și zgârieturi pe foaie.

Mai țineți minte pasta corectoare? Wow, ce invenție a fost la vremea ei.

Ce făceam până atunci? Ștergeam gânduri și cuvinte fie cu radiera – alea chinezești făceau adevărate minuni -, fie cu lama, însă lama cam distrugea pagina.

Mai țineți minte dezamăgirea pe care o trăiam în momentul în care ștergeam un gând, pagina se subția și, apoi, când rescriam, cerneala trecea pe pagina cealaltă? Mamă câți nervi mi-am făcut uneori.

Acum, totul e simplu. Noi, cei mari, scriem la taste. Și ștergem ușor. Fără probleme. Ai un buton care se ocupă de asta. Eu scriu enorm. Zi de zi. Uneori chiar mi se întâmplă să șterg, pentru că simt că pot descoperi ceva mai bun. Se întâmplă. Așa îmi narez eu viața. Unii i-ar spune terapie, mie îmi place să-i spun călătorie, refugiu, lume, viață.

Viața mea, călătoria mea, printre cuvinte și idei.

Dacă ar fi să scriu de mână, sigur nu aș mai repeta greșelile din copilărie. Nici n-aș avea cum. Mă uit la fiica mea când își face temele. Greșește! Însă nu se enervează, așa cum făceam noi când eram mici. Nu se enervează pentru că o ajută pixurile.

Da, ați citit bine, pixurile. Ăștia mici au pixuri Pilot. Dacă ai greșit ceva, cuvintele decolează din pagină la o simplă ștergere. Le-am încercat și eu. Funcționează. Nu pot să nu mă gândesc – oare cum ar fi arătat scrisorile de dragoste din adolescență dacă aveam și eu pixuri de astea?

Voi? Mai țineți minte cum era?
Mai țineți minte cu ce scriați? Ce tehnici foloseați atunci când greșeati ceva?

Haideți să vedem! Vă provoc să călătoriți puțin în timp.

Link-uri sponsorizate

Comments