Ca să poți înțelege un lucru, trebuie să-l suferi

eucave4
Link-uri sponsorizate

Iubirea nu este o notă de plată! Nu este un preț pe care îl plătești. Ea nu cere sacrificii și nici renunțări.

Iubirea înseamnă armonizare, nu cădere sau renunțare… de sine!

Ea are nevoie, cel puțin la suprafață, de două lucruri: de asumare și de bucurie.
Dacă desfaci cele două elemente, găsești multe de alte valori bune pentru orice relație. Însă, în mod cert, cel puțin dacă vorbim despre iubiri sănătoase, nu vei găsi sacrificiu sau renunțare de sine de dragul celuilalt.

Una dintre condițiile fundamentale pentru a crea o legătură afectivă benefică este capacitatea de a fi deschis la realitatea celuilalt și dorința de a încerca să-l înțelegi. (…) Atunci când accepți presupusa măreție a celuilalt, îți minimizezi încet-încet propria ființă și lași ca stima ta de sine să atârne un fir. Să iubești și să nu fii iubit, să dai și să nu primești, să fii manipulat și să te simți ca un obiect… sunt lucruri de neacceptat, dacă dorim să nu cădem pradă unei iubiri bolnăvicioase‘, scrie Walter Riso în cartea ‘Iubiri toxice’.

Am văzut acest citat pe pagina Laurei Maria Andresan și mi s-a părut firesc să-l preiau. Nu de alta, dar aproape în fiecare zi primesc mesaje de la oameni care cred că iubirea înseamnă sacrificiu… de sine!

Le citesc și încerc să le explic faptul că tocmai raportarea lor la iubire le bagă-n viață suferința.

Vă rog să-mi permiteți să vă mai ofer un citat de la Laura: ca să poți înțelege un lucru, trebuie să-l suferi!

Așa este. Ca să poți înțelege nesimțirea, trebuie să o simți pe pielea ta; ca să poți înțelege infidelitatea, trebuie să o trăiești pe pielea ta, trebuie să o suferi bine… indiferent de ce parte a situației te afli; ca să poți să înțelegi abandonul, trebuie să-l simți; ca să poți să înțelegi comportamentele toxice, trebuie să le experimentezi pe pielea ta.

Abia după ce suferi serios, uneori crâncen de tot, ajungi să spui: STOP! Până aici!

Ce se schimbă? Abordarea ta față de acele situații!

Pe scurt, îți recapeți sinele și nu mai ești dispus/ă să renunți la el! Asta înseamnă conștientizare! Până atunci, ești dispus să lași de la tine aproape tot. Iar asta se întâmplă deoarece poți jura că oamenii sunt buni. Numai că lucrurile nu stau deloc așa.

Nu toți oamenii care intră în relații au intenții bune pentru relația în care intră. Nici vorbă de așa ceva. Unii intră în relații cu scopul de a chinui, cu scopul de a manipula, cu scopul de a batjocori, cu scopul de a abuza în toate felurile etc…

Ce așteaptă ei? Să renunți la sine! Să te aibă complet dezbrăcat/ă de propriul sistem de valori. Dacă faci această greșeală, ei te vor manipula în voie, te vor transforma în sclavul/a lor.

De aceea o spun și o repet într-una: nu renunțați la sine, nu renunțați la propriile valori. Nu asta înseamnă iubirea!

Iubirea înseamnă armonizare, nu renunțare! Rețineți foarte bine acest lucru.

Una este să armonizezi valorile și cu totul altceva să renunți la ale tale de dragul altei persoane. Aia nu mai e iubire…

Și, pentru a întări această afirmație, voi apela tot la Walter Riso, care spune așa: ‘Eu aș spune că trebuie să acceptăm felul de a fi al partenerului, însă numai dacă asta nu presupune un sacrificiu psihologic din partea mea. Te accept așa cum ești, atâta vreme cât nu va trebui să mă autodistrug pentru a te face fericit, pentru că, dacă fericirea ta este invers proporțională cu a mea, înseamnă că între noi ceva nu funcționează așa cum ar trebui’.

Vedeți? Armonizare, nu distrugere. Asta înseamnă iubire!

Atunci când accepți să renunți la tine, din dorința aberantă de a-i face celuilalt pe plac, semnezi în alb propria auto-distrugere. Rezultatul? Nefericire, depresie, nesiguranță și eterna întrebare: crezi că nu sunt demn/ă de a fi iubit/ă?

Nu aveți idee de câte ori am citit întrebarea asta.

În fiecare caz, dar în fiecare, persoanele care mi-au pus această întrebare au acceptat să renunțe la sine de ‘dragul iubirii’. Și-au sacrificat sistemul de valori și au suferit.

Ceea ce nu e rău, pentru că au trăit experiența suferinței pe propria piele.

Întrebarea este: oare au și înțeles ceva din suferință?
Sau vor repeta aceeași greșeală?

Sunt curios să aflu părerea voastră…

P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI

Link-uri sponsorizate

Comments