Sunt acasă, bătută crunt de iubirea vieții mele

abused11
Link-uri sponsorizate

Povestea Iuliei Mihuț, fata de 23 de ani care a fost bătută de ‘iubirea vieții ei’, a făcut valuri mari pe Net pe parcursul zilei de ieri.

Am citit-o cu atenție, am citit și reacțiile și mi-am spus: ‘bine că nu s-a terminat mai rău’.

Știți despre ce este povestea asta? Despre naivitate! Depre necunoaștere! Și despre abuz crâncen! Fix in ordinea asta!
Știu că va suna dur și cinic ceea ce voi spune, însă povestea Iuliei nu are un vinovat – în speță bărbatul – ci doi! Sigur că el merită să-și ia pârnaie pentru ceea ce a făcut!
Fără discuție! Dar nu asta este singura problemă aici.

Vedeți dumneavoastră, avem o mare gaură la capitolul educație de cuplu. Intrăm în relații/căsnicii cu ideea că celălalt este bun prin definiție, numai că, iată, acest lucru este cât se poate de fals.

Iar în cazul abuzatorilor, ei sunt cât se poate de șarmanți, sunt pita lui Dumnezeu… până când își ating obiectivul! Apoi, când cârligul emoțional este bine înfipt în personalitatea victimei … lovesc!

Asta s-a întâmplat și în cazul Iuliei, o tânără de 23 de ani care aspira la o carieră muzicală și care visa la familie și copii. S-a îndrăgostit de un bărbat matur (39 de ani) și a sperat că el va fi Dumnezeul vieții ei.

Numai că, din păcate, Iulia nu a fost atentă la semnale.

Care semnale? Spicuiesc din textul Lorenei Lupu: ‘Stiam că are gelozii, complexe…’, ‘Ba mai mult, gândirea aia de țăran bătrân: Acum ești nevastă-mea, nu mai poți să te îmbraci nu știu cum. Credeam că sunt glumițe’. Aici îmi voi permite să o contrazic pe Lorena. Nu, abuzul nu s-a petrecut din senin sau ‘hodoronc tronc’. Abuzul a fost anunțat!

Întotdeauna se întâmplă așa! În ciuda bonomiei de care dau dovadă, oamenii ăștia se dau de gol rapid, prin tot felul de abordări sau comportamente, vezi ‘geloziile complexe’. Sunt semnale suficient de clare cât să te facă să pleci de lângă ei. Numai că, din nefericire, în aburii dulci ai dragostei, nu vezi aceste semnale, ba … și mai grav, le consideri glumițe!

Asta a făcut și Iulia. De ce? Din necunoaștere!

Așa apar victimele! Din necunoaștere! Ele pleacă la drum cu cele mai curate intenții și sfârșesc bătute sau căsăpite de ‘iubirea vieții lor’. Nu aveți idee câte povești de astea am citit de-a lungul anilor. Una am primit-o chiar acum câteva zile. O femeie disperată, bătută în mod repetat de soț. A încercat la autorități. Nu a rezolvat nimic. Deh, soțul este cadru militar. Nu știe ce să facă pentru a ieși din relație. El o amenință cu moartea!

Și nu, astea nu sunt glumițe. Este viață! În cea mai hidoasă desfășurare a ei!

Așa cum nici la Iulia nu au fost glumițe. Doar că ea nu le-a dat importanță și era să iasă rău.

Rău poate însemna orice – de la schilodire pe viață (fizică și emoțională) și până la moarte.

Abuzul nu este o glumiță. Drept urmare este absolut necesar ca poveștile de genul ăsta să fie supuse dezbaterii publice, este obligatoriu să vorbim mai mult despre tipurile de comportamente toxice, despre tipurile de abuz. Nu de alta, dar uite că există fete tinere, naive – mai ales prin prisma vârstei; care devin victime cu o ușurință îngrijorătoare.

Pe ele nu le învață nimeni să se protejeze, nu le ajută nimeni în situațiile critice.

Drept urmare, singura soluție este educația! Educația timpurie. Copiii trebuie să învețe să ‘miroasă’ genul ăsta de comportamente pentru a nu ajunge în situația Iuliei.

Eu am tot scris despre toxicitate și abuz și voi continua să o fac. Iar diseară, împreună cu Laura Maria Andresan, voi discuta La Corks despre toate aceste lucruri.

Ca o concluzie, aș spune așa: renunțați la glumițe și deschideți bine ochii!

P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI

Foto Credit: raw.org.nz/

Link-uri sponsorizate

Comments