Neversea – talciocul cu muzici de la malul mării

neversea_top
Link-uri sponsorizate

Neversea a debutat cu succes! Nici nu mă așteptam să fie altfel, la ce tam-tam s-a făcut în jurul acestui festival.

În plus, dacă te uiți pe afiș, realizezi că ăsta este trendul – să aduci în același loc tot ce e pe val în prezent, indiferent de gen muzical. Mă rog, mai puțin în zona rock.

Trendul a început la Untold și se continuă cu succes la Neversea care, încă de la prima ediție, a adus zeci de mii de oameni (cred ca peste 100.000) în fața celor 7 scene amplasate pe plaja Modern din Constanța.
Eu am fost în toate cele 3 zile și pot spune că duminică mi s-a părut cea mai consistentă audiență. De ce? De MTV! Dua Lipa și Jason Derulo au adunat zeci de mii de oameni în fața scenei principale.

Dar, să o luăm cu începutul!

Organizarea!
Festivalul ăsta este un adevărat mastodont. Nu am cifrele clare, însă din ce am văzut, este impresionant. De la voluntari și până la forțele de ordine sau Smurd, totul a mers brici. Doar în prima zi, la check in, mi s-a părut puțin stângace treaba – deh, voluntarii încă nu se obișnuiseră cu ideea de festival. În rest, totul a mers brici.
neversea4 neversea1 neversea2 neversea3
Neversea nu înseamnă doar muzică. Pe lângă cele 7 scene, vorbim despre zeci de baruri, despre tot felul de zone ale sponsorilor – vezi Coca Cola sau Jack, barul Finlandia sau zonele de distracție… cu zecile. Nu mai vorbesc despre punctele de relaxare.

În plus, întinderea festivalului mi s-a părut mai mare decât la Untold. Practic, ca să ajungi la scena principală, aveai de mers cam 10 minute. Însă totul părea un talcioc – din cauza culorilor – foarte bine organizat.

Nu mai spun că nu am stat la cozi la mâncare, la băuturi sau la toalete. Sigur, dacă te duci în pauze, se fac cozi. Dacă îți rupi 2 minute în timpul concertului, atunci nu sunt probleme. Este doar o chestiune de strategie :)

Că tot vorbeam despre toalete, curățenia a fost cuvântul de ordine. Aici nu vorbesc despre eternele bude ecologice. Pe alea le-am evitat cât am putut.

Așadar, organizarea are fost brici. Nimic de comentat.

Artiștii
Recunosc, am preferat scena principală, deși și pe scenele secundare au fost nume grele. În prima seară mi-a plăcut foarte mult Rita Ora.

O artistă care se respectă vine cu band. Asta a făcut și Rita Ora. Și a sunat foarte bine. Chiar am fost curios să văd dacă este un artist de studio/MTV sau unul care performează live corect. Mi-a plăcut. Și vocea și trupa și piesele.

O altă surpriză plăcută a fost Lost Frequencies. Dj-ul belgian a reușit să încingă atmosfera. Mi s-a părut super-modest, simpatic, iar set-ul lui a fost bine gândit. A urmat Danny Avila, care a băgat drujbe grupa mare. Ăsta a fost momentul când am coborât de la Loft și am intrat in mulțime. Acolo am rămas până la finalul festivalului. La Loft am mai avut doar câteva urcări cu iz practic. Și atât! Nu am să înțeleg de ce zona VIP se pune atât de departe de scenă… În fine!

Mult așteptatul Tiesto m-a plictisit! Am zăbovit cam 1 oră la el, după care am hotărât că nu are sens să mai stau și am plecat. Nu m-a dat pe spate cu absolut nimic.

Spre ieșire, m-am oprit la scena The Ark și am tras puțin cu urechea la Wilkinson. Suna interesant.

Asta a fost prima seară pentru mine.

Seara de sâmbătă a debutat cu Delia. La înălțime. Proiecții, voce bună, trupa a rulat fin… ce să mai… M-am bucurat să văd că și artiștii români pot intra în playlistul unui festival mare la ore de prime time.
delia1Years & Years au prestat mai bine decât la SummerWell-ul de anul trecut. Iar publicul i-a aplaudat la scenă deschisă. Hituri de MTV cu trupă pe spate. Foarte mișto. Lumea a dansat la greu. Chiar îmi place stilul lor.
years1Surpriza serii a fost Bassjackers. Olandezul ne-a spart timpanele la modul interesant, setul fiind pe plăcut publicului. Sincer, nu știam nimic despre el.

Elementul de greutate, cel puțin pentru mine, a fost Fatboy Slim – veteranul scenei electro. Nu l-am mai văzut până acum la treabă, așa că a fost o premieră. După părerea mea, a fost cel mai mișto set combinat cu vizualuri din festival.

Energie pură! Se vede că omul face asta de o viață. Iar publicul l-a ovaționat fără ezitări.

La Afrojack nu am mai stat. L-am văzut la Untold anul trecut și stilul lui de forjă maximă nu mă încânta deloc :)

Ziua 3 a venit cu suprize din partea publicului. Încă de la ora 20.00, in fața scenei principale erau cam 10-12.000 de oameni. Numărul a fost în creștere pe parcursul recitalului britanicei Dua Lipa. Deși are doar 21 de ani, cântăreața a reușit să acopere scena foarte bine.

Și ea a venit tot cu live, ceea ce mi-a plăcut foarte mult. În plus, am ascultat cu plăcere hituri precum: Be the One, Hotter than Hell sau Blow Your Mind.

Însă oamenii veniseră pentru ce avea să urmeze. Megastarul festivalului… cum s-ar spune.

După primele 2-3 piese, mi-am dat seama că este mega-flop-ul festivalului. Dar, să o iau cu începutul. Pauza dintre Dua Lipa și Derulo a fost prea mare. Practic, probele de sunet s-au făcut pe loc. Apoi, pe scenă a apărut un dj care a încercat un soi de warm-up, însă piesele alese mi s-au părut ușor nefericite :)

În sfârșit… a apărut și artistul. Fițe din prima secundă. Fițe de megastar. Pe bună dreptate, dacă ne uităm la cât hituri are. Numai că, la capitolul cântat, a cam lăsat de dorit, însă sensul că mai mult a cântat banda :)
deruloAu fost piese unde se vedea clar că artistul nici măcar nu se chinuie să ascundă playback-ul, dansând liniștit. Mi s-a părut jenant, sincer. Sigur, oamenii l-au aclamat la scenă deschisă, însă artistic vorbind… omul a fost pilaf!

Nu mai spun de pauzele în care își prezenta dansatorii. Pe bune? În fine, una peste alta, oamenii s-au distrat pe Swalla-cred că mai ales la LOFT; sau Wiggle Wiggle. Dacă ar fi cântat mai mult… ar fi fost un act decent.

Seara s-a încheiat pentru mine cu Benny Benassy. Nu mi-a dispacut. A fost mișto setul lui. Însă eram deja rupți după 3 seri de muzică, gin, bere și alte lichide bahice… așa că ne-am retras discret spre zona de mâncare, unde am serviți niște scoici și o bere, după care am plecat.

Ca o concluzie, aș spune că Neversea a avut un debut reușit pe Litoral. Și ăsta este un aspect cât se poate de bun. Țara începe să miște, ceea ce înseamnă calitate pentru public.

Acum aștept să văd cum va răspunde Bucureștiul acestor provocări. Ne vedem la Time Shift!

Foto Credit: Neversea

Link-uri sponsorizate

Comments