De ce ai vrea să însemni totul pentru celălalt?

eu88
Link-uri sponsorizate

‘Cât de mult însemn eu pentru tine?’, întreabă ea. ‘Baby, tu insemni totul pentru mine’, răspunde el cu o față cât se poate de tâmpă. Brusc, ochii ei se luminează, un zâmbet imens îi inundă fața, inima începe să-i bată puternic, după care, ea se ridică, îi sare de gât și îl sărută frenetic.

‘Vaaaai, baby, cât de mult te iubesc!’, spune ea.
Dacă scena asta s-ar întâmpla într-un film, 99% dintre femei ar exclama: ‘ce bărbat!’.

În viața reală însă, treaba asta cu ‘tu însemni totul pentru mine’ nu sună a iubire, ci a dependență.

Nu mi se pare deloc okay, deși foarte multă lume își dorește să aibă parte de o astfel de exclusivitate. Ce poate fi mai frumos decât să vezi că celălalt te consideră și Soarele și Luna? Romantism 100%. Oare? Mie îmi sună a frică și dependență 100%.

De ce? Simplu! Există persoane care chiar pun această întrebare. Care este scopul lor? Să afle dacă există sau nu loc și pentru altcineva. Ce înseamnă asta? Nesiguranță și posesivitate! Atunci când îi spui celuilalt că înseamnă totul pentru tine, el/ea primește asigurări vis-a-vis de faptul că este unicul tău stăpân! Partea proastă este că atunci când spui ‘tu însemni totul pentru mine’ și chiar crezi asta, tu nu îți mai aparții.

În acel moment… ești ‘sub bocanc’, ești subjugat/ă complet! Ești ca un copil care depinde total de părinte. Fără părinte, copilul ăla nu poate supraviețui. Or asta nu înseamnă iubire sănătoasă în cuplu, ci dependență pură.

Dragostea dintre doi oameni se bazează pe cunoaștere profundă și respect, nu pe sufocare și pe supunere totală. În plus, de ce ar dori cineva să însemne totul pentru celălalt? Trecând peste ego, nu văd niciun motiv logic.

Este un chin de ambele părți.
Cel/cea care reprezintă totul pentru celălalt se trezește pe umeri cu o presiune cumplită! Presiunea de a dovedi, zilnic, prin tot ceea ce spune și face, că este demn/ă de această sarcină! De partea cealaltă, cel/cea care se află la primire, adică dependentul/a, își auto-anulează întreaga personalitate – renunță la sine, renunță la vise, la planuri, la proiecte, la prieteni, familie etc… și depinde total de ‘idol’. Asta îmi sună a boală, nicidecum a iubire.

Și dacă ‘totul’ decide să dispară, să plece? Ce mai rămâne din tine? Nimic?

‘Tu însemni totul pentru mine’ nu are nimic romantic. Este boală curată! Sau, de ce nu, o minciună teribilă. Terminați cu copilăriile astea, renunțați la masturbarea egoului. Nu vi se pare suficient ca celălalt să vă spună ‘te iubesc’? De ce trebuie să vă doriți ca celălalt să însemne totul pentru voi sau ca voi să însemnați totul pentru celălalt?

Asta nu e iubire. Este dezechilibru și suferință… mai devreme sau mai târziu.

Rupeți lanțurile pe care le puneți pe grumazul partenerilor sau pe propriul grumaz și înțelegeți faptul că o iubire sănătoasă necesită două persoane fericite și autonome.

Ce ziceți, se poate?

P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI

Link-uri sponsorizate

Comments