Pe când un zid între români?

protest1
Link-uri sponsorizate

Dincolo, peste Ocean, Donald Trump vrea să ridice un zid la granița cu Mexicul! Dincoace, în Românica profund coruptă (mai ales moral), românii se întreabă: ‘oare cât o costa să ridicăm un zid între noi?’

La nivel imaginar, fundația este deja construită. A fost nevoie de o lună și ceva pentru asta.

Cred că ar trebui să-i chemăm pe cei de la Cartea Recordurilor pentru omologare. Pariez că nu există un popor care să fi reușit să se dezbine cu atâta rapiditate.
Noua politică națională este ‘Noi vs EI’! Indiferent din ce parte privești.

Apropo, nu mai ai voie să rămâi la mijloc, să rămâi imparțial. Nu mai e voie să nu îți pese de politică. Dacă faci asta, ești acuzat de lipsă de patriotism. Sau, mai rău, ți se spune că te dai cu Moscova. Oricum o dai, orice spui… ești nasol!

S-a scurs 1 lună și ceva de la alegeri și văd o țară spartă în bucăți. Bucăți care se urăsc între ele, fără să înțeleagă faptul că sunt oglinda conducătorilor. Românii chiar sunt oglinda conducătorilor lor! Și cei care ies în stradă și se auto-poziționează pe soclul intelectualilor și ceilalți, adică susținătorii PSD-ului care, așa cum au arătat rezultatele de după alegeri, numai bătrâni și de la sat nu mai sunt.

În fine. Un lucru este cert – țara asta este profund dezbinată! Ne pricepem de minune la asta. Suntem diversioniștii perfecți, zici că suntem antrenați de servicii :) Cu construcția nu prea ne iese. Normal. Doar suntem învățați cu NU! Cum să construim noi ceva? Ar însemna sa fim bolnavi…

Ne place să urâm, pentru că ne urâm pe noi înșine… ne place să distrugem, pentru că ne distrugem pe noi înșine; nu avem pic de empatie și compasiune și ne dorim ca toți cei care au greșit să moară. Prezumția de nevinovăție există doar în lumea civilizată, nu și în România.
Aici se poartă spectacolul televizat, obligatoriu cu cătușe. Ce dacă ăla nu este condamnat, ce dacă este declarat nevinovat sau câștigă la CEDO și statul – prin noi, cetățenii – plătește amenzi usturătoare? Noi luptăm împotriva corupției și nu ne pasă de drepturi și libertăți!

Și avem rezultate! Ați văzut câte plimbări cu cătușe au existat în ultimii ani? Wow! În sfârșit avem stat de drept! Oare?

Mai nou, de când un individ, ‘inculpat’ – ca să o citez pe doamna de la anti-corupție (de parcă a fi inculpat înseamnă vreo tragedie sau obligatoriu vinovat) -; a început să dea pe goarnă inside-uri, statul ăla de drept nu prea mai pare așa de eficient și de curat. Iar după audierile de ieri de la Comisia pentru Control a SRI, se pare că multe lucruri spuse de ‘inculpat’ se cam confirmă. Nasol, nu credeți? Doar nu vă imaginați că un cap al unui serviciu secret poate fi scos pe linie moartă pe baza unor minciuni…

În tot acest timp, oamenii ies în piață și sprijină DNA. Întrebarea este: ce vor face dacă vor apărea înregistrări cu șefa acestei instituții? Înregistrări nasoale? Se aud astfel de zvonuri peste tot în spațiul media. Ce vor face? O vor distruge și pe ea? Nu am niciun dubiu.

Să ne înțelegem, nu țin partea nimănui. Nu am vreo orientare politică. Însă, pentru a reuși să văd întregul tablou, trebuie să fiu atent la ambele tabere, nu doar la una.

Mai nou observ că se cere închiderea unor televiziuni. Cică manipulează! Așa și? Aveți senzația că televiziunile din America nu manipulează? Acolo, presa este clar poziționată cu o parte sau alta. Și își vede de treabă. De ce să închizi televiziuni? Pentru că difuzează informații care zguduie vârful țării? Foarte bine că le difuzează. Dacă se confirmă, ceea ce, în parte, s-a întâmplat deja, înseamnă că trebuia să aflăm lucrurile astea.

Pe mine mă surprinde altceva – și aici trebuie să-i dau dreptate domnului Cristoiu -, cum se face că nicio altă instituție de presă nu a pornit săpături serioase pentru a găsi dovezi și mai tari? În orice țară civilizată se întâmplă asta! Dacă vin aia de la FOX, de exemplu, cu o exlusivitate, cu ceva care dărâmă capul unei instituții de stat, toate instituțiile de presă serioase din America intră pe fir și caută dovezi. De ce în România nu se întâmplă asta?

Unde este dorința presei de a afla adevărul? Întreb și eu, ca un om care a lucrat în presă vreo 18 ani. Nu vi se pare puțin ciudat? Nu, doamnelor și domnilor, nu închiderea posturilor e soluția. Ci telecomanda! Nu vă mai uitați, dacă vreți să nu vă enervați!

O altă chestiune, hidoasă de-a dreptul, se petrece de două zile în spațiul virtual – acest laborator al tehnicilor perverse de manipulare – războiul copii-părinți! La asta s-a ajuns. Mi se pare revoltător! Așa ceva? Să vezi oameni, de la care ai pretenții, că scriu despre părinții lor? Că îi fac, pe față sau voalat, cretini? Nu îmi imaginez cum aș fi putut să fac asta cu părinții mei. I-am iubit enorm. Au fost niște oameni cu carte, niște oameni cu personalități puternice. Cum aș fi putut să îi judec? Chiar dacă nu aș fi fost de acord cu ei, cum să-mi permit să le dictez ce să facă? Cu ce drept? Cei care se poartă așa, se poartă ca niște adolescenți. Acolo este înghețat psihicul lor!

Să ne gândim puțin: ce fac copiii când sunt mici? Privesc spre părinți. Universul părinților li se pare ceva extraordinar. Ce fac mai târziu? În adolescență? Sunt rebeli! Li se pare că părinții sunt niște boșorogi care nu îi înțeleg. Ce fac pe la 30-40 de ani? Încep să înțeleagă viața și să nu-și mai judece părinții atât de aspru. Vedeți? Cei care ‘apelează’ acum la părinți, fie că vor sau nu să-i tragă în bula lor online, au mentalități de puști. 0 maturitate în gândire.

Campania asta mi se pare cât se poate de urâtă! Josnică de-a dreptul! Nu știu ce părinți au oamenii ăștia, însă ai mei i-ar fi scuipat în ochi, cu idei. Și nu cred că ar fi putut rezista unei discuții pe argumente cu ei.

Rămânem în zona ciudată și ajungem și la protestul recent, unde am văzut un politician care și-a scos sugarul la protest. Un alt gest lipsit de sens. Inconștiență curată! Mai ales că vorbim despre un protest neautorizat, unde se putea lăsa cu gaze lacrimogene sau confruntări de stradă. S-a mai întâmplat! Cum să-ți duci copilul acolo? Și, încă ceva, ce îmi dă mult de gândit: cum să spui că ți-ai scos copilul ca să îl înveți, ca să aibă amintiri? Incredibil. Oamenii ăștia nu știu nimic despre dezvoltarea umană. Și vor să fie votați!

Dincolo, în partea roșie, Liviu Dragnea este dușmanul poporului. Este răul suprem, coruptul corupților. Un individ diabolic, care urmează să fie judecat, din nou. De acord! El este dracu’ gol! Însă și Băsescu era la fel, poate mai rău și, dacă mă gândesc bine și dom’ președinte are ceva tinichele pe coadă. Ce vreau să spun cu asta? Că nu există ‘corupți sunt doar ei’. Toți fac nasoale, toți combină, fură, corup. De ce? Pentru că îi doare-n cur de noi, cetățenii! Nasol este că pe noi nu ne doare-n cur de ei și ridicăm ca niște idioți ziduri între noi.

Sincer, abia aștept referendumul cu familia. Abia aștept să votez ‘NU’! La ăsta cu grațierea nu ies! Serios. Câtă vreme se ajunge la o formulă civilizată, acceptată de toate părțile, nu pot fi împotriva grațierii. Orice om, indiferent că este în pușcărie sau nu, are nevoie din când în când de gesturi de clemență. Apropo și domnul președinte s-a sucit cu treaba cu grațierea. La două zile după indignarea din piață, aflat peste hotare, a spus că nu o exclude. Ouch! Urâtă lovitură pentru susținătorii lui. Cireașa de pe porc tort ar fi să iasă și să spună că susține grațierea! Atunci să vezi vals vienez cu flegme, meme-uri și înjurături.

Incă ceva – nu îmi place omul de la Justiție! Nu mi se pare deloc potrivit pentru postul pe care îl ocupă. Este alunecos și pare total nepregătit! Are imaginea unui funcționăraș de provincie de pe vremea lui Ceaușescu. Nu îmi place nici Procurorul General, care este ilogic, spunând că România se confruntă cu un val de criminalitate. Unde Dumnezeu e valul ăla?

Sunt oameni care se exprimă haotic, cu un limbaj din topor – așa cum face, din păcate și șefa anti-corupție; oameni care mă fac să îmi pun semne serioase de întrebare vis-a-vis de capacitățile lor intelectuale.

Din păcate, nu sunt singurii. Limbajul de lemn, acuzele, ba pe-a mă-tii… primează în țara asta. Urâm, din sculare în culcare, pe toată lumea. Suntem un popor care nu contenește să caute vinovați. Peste tot – începând de sus, din Ceruri și până jos, aici, în ultima instituție de stat.

Ne mai rămâne de căutat într-un singur loc. În oglindă! Ferească Dumnezeu de o așa întâlnire! Atunci să vezi protest!

Link-uri sponsorizate

Comments