Cu ce am greșit?

criza
Link-uri sponsorizate

Zilele trecute am făcut un experiment – am luat o bucată dintr-un text din cea de-a doua mea carte, care se va numi ‘Iubirea de la A la Z – alfabetul relatiilor’ și l-am postat pe Facebook pentru a vedea ce se întâmplă.

Textul sună așa: ‘Atunci când un bărbat găsește tot felul de motive ca să stea departe de casă, ar cam trebui să-ți pui niște întrebări. Prima ar fi: cu ce greșesc eu?’

Mi s-a părut o provocare interesantă pentru cititoarele mele.
Privind însă reacțiile, am realizat că auto-analiza nu este tocmai un proces plăcut, nu este tocmai o practică uzuală în cupluri, din moment ce majoritatea comentariilor m-au dus cu gândul la niște copii rebeli.

Imediat a reapărut vina aruncată peste gardul celuilalt, lipsa de asumare și, evident, războiul sexelor. În astfel de dezbateri, fiecare apelează la propria experiență și, după ce scotocește adânc în cutia sufletului, aruncă în ‘luptă’ cea mai crâncenă dezamăgire pe care a avut-o.

‘Na, ca să vezi că viața bate filmul, ca să vezi de ce nu e bine să generalizezi’… :)

Provocarea mea este una simplă, extrem de simplă și pleacă de la un fapt de viață. Trebuie să admitem faptul că există bărbați care ajung, din motive variate, să-și petreacă tot mai puțin timp acasă.

Fie ies la bere cu băieții, fie merg la meciuri, fie își pun întâlniri după muncă, fie ‘lungesc’ ședințele cu colega de birou etc…

Dacă se întâmplă asta, tu, care ești acasă și îl aștepți, nu e normal să te întrebi ‘ce se întâmplă’?

Haideți să vă spun ce aș face eu într-o asemenea situație. Sigur, nu sunt femeie, dar na… așa văd eu lucrurile, pragmatic.

Dacă aș fi pus într-o asemenea situație, aș sta calm și aș analiza bine lucrurile. În niciun caz nu m-aș grăbi să dau vina sau să apelez la cutia cu clișee, de genul: ‘era clar că și el e ca toți ceilalți. Doar e bărbat’.

Aș rumega foarte atent toate aspectele relației. Dacă am și eu o parte de vină?

Deși nu m-aș grăbi să găsesc vinovați! Nu asta e ideea atunci când ceva se răcește în relație. Ideea este să găsești sursa problemei și apoi, prin comunicare, să cauți soluțiile de rezolvare.

Sunt lucruri cât se poate de logice.

De asta spun că nu înțeleg reacțiile care au apărut la provocarea mea. Să pleci de la ideea că ești imaculat/ă, perfect/ă, că nu ai cum să greșești, mi se pare periculos.

‘Pai dacă are o problemă, de ce nu spune?’, poate veți întreba.

Să știți că nu toți bărbații sunt niște buni comunicatori, mai ales când vine vorba despre ceea ce simt. Unii, mulți, poate cei mai mulți, preferă să țină în ei ceea ce simt. Și se retrag, încet, dar sigur, de lângă partenera lor.

Întâi și întâi părăsesc patul. Se răcesc emoțional. Nu mai sunt iubitori, nu te mai iau în brațe, nu îți mai spun cuvinte frumoase, nu îți mai arată că le pasă.

Treaba cu timpul petrecut mai mult în afara casei, fără tine, este pasul doi.

Acum, textul de pe Facebook este o bucată dintr-un text mai mare. Nu am spus că trebuie să îți pui doar tu întrebări. Cu tine trebuie să începi!

Ceva se întâmplă, din moment ce el își neglijează două dintre cele mai importante nevoi: sexul și petrecerea timpului liber. De fapt, pe una nu și-o rezolvă (sau…), iar pe cealaltă o rezolvă fără tine.

După ce te asiguri că ai analizat bine situația, din punctul tău de vedere, este cazul să-l întrebi și pe el: ‘iarta-mă, dar în ultima vreme ești mai tot timpul plecat; abia mai treci pe acasă. În pat nici nu te mai simt. Parcă nici nu mai exiști. Ce se întâmplă? Greșesc eu cu ceva?’

Analizați cu atenție această formulare! Nu este una violentă, nu este una menită să stârnească revolta lui, iar tonul – un aspect foarte important -, trebuie să fie calm și înțelegător.

Aici există mai multe variante: fie te poate minți, schimbând rapid subiectul – ceva de genul: ‘e o perioadă mai aglomerată, îmi revin eu’ -; fie îți va spune ceea ce simte.

Orice s-ar întâmpla, evită – EVITĂ – marea greșeală pe care o fac cele mai multe femei – nu te grăbi să îl întrebi dacă are pe altcineva!

În primul caz, să nu care cumva să consideri că gata, s-a rezolvat. Nu, continuă să urmărești lucrurile.

Iar în al doilea, analizează cu atenție răspunsul lui. S-ar putea să nu coincidă cu analiza făcută de tine. S-ar putea să îți dai seama că, de fapt, ai și tu de-a face cu situația dată  :)

Vedeți? Este foarte important să nu ne considerăm Dumnezei în relațiile noastre. Nu suntem. Este foarte important să înțelegem faptul că se poate întâmpla, din multe motive, ca celălalt să nu spună ceea ce simte cu adevărat. De asta este necesar să comunicăm tot timpul și să fim atenți la ceea ce simțim, să menținem viu focul.

Despre asta este vorba. Nu despre vină, nu despre reproșuri, nu despre ton ridicat. Ci despre atenție!

Știți ce ne lipsește? Exercițiul! Exercițiul și informația! Dorință știu sigur că există!

Și ne mai lipsește ceva – răbdarea! Vrem totul acum!

Există însă și o veste bună – toate astea se pot educa!

Purcedem?

Foto Credit: growingself.com/

Link-uri sponsorizate

Comments