Valoare, ce n-aș da să mori!

eu99
Link-uri sponsorizate

Ne pretuim atat de mult valorile, incat abia asteptam sa crape! Ce satisfactie morbida! Ce umflatura nationala ne cuprinde de fiecare data cand o valoare trece dincolo.

Mii de oameni la inmormantare, zeci de ore de dezbateri televizate, lacrimi mimate… un circ in toata regula!

Ce se intampla cu valorile cat timp traiesc? Isi duc existenta in anonimat, unele aflandu-se la mila apropiatilor (vecini de scara, rude, etc).
Uneori am senzatia ca noi, romanii, suferim de masochism in forma agravata! Pur si simplu cred ca unii abia asteapta momentul in care sa spuna – ‘Gata! S-au dus valorile! S-a ales prafu’! Nu mai avem nimic! V-am zis eu ca o sa se ajunga la asta! Acum putem sa bem linistiti, chiar nu mai avem nicio sansa!’

Nu cred ca exista vreo tara in lumea asta unde sa existe un nivel atat de mare de negativism, o asteptare atat de bolnavicioasa a finalului.

Si totusi, in ciuda tuturor mizeriilor care se intampla in mai toate palierele sociale, Romania este o tara care-ti poate oferi posibilitati uriase. TOTUL E SA VREI!

Stiti ce este interesant? Ca in ultimii 2-3 ani am intalnit tot mai multi oameni care fac lucruri, care misca zonele lor de activitate intr-o directie fireasca – o directie care nu inseamna doar business, ci mai ales educatie.

Aia sunt oameni care, trecand peste dorinta lor de a trai mai bine, contribuie la traiul decent al altor oameni. Fie ca vorbim despre designeri, despre medici, despre mici intreprinzatori sau despre romani care au atins nivelul de excelenta in Occident si au venit aici pentru a aplica excelenta acasa; ei exista!

Marea problema a acestei tari este ca oamenii care fac ceva, ca oamenii care cred si pun suflet in ceea ce fac, nu sunt prezentati, nu sunt aratati lumii.

Sa va dau un exemplu. Il cheama Dan Caminescu si este stomatolog la City Dent. Stiti ce face omul asta? Tanar, ca mine, ca voi? Lucreaza la microscop. Iar o interventie dureaza 2 ore. Am fost de doua ori la el.

Si il urmaream cu cata migala isi facea treaba. “Aspiram! Ultrasunete”… Timp de doua ore. Din cand in cand il vedeam ca isi scotea ochii din microscop si clipea de cateva ori.

Il cunoaste cineva? Nu! Dar omul asta isi face treaba la nivel de excelenta! Aici… in Romania!

Si ca el sunt mii, poate sute de mii de alti oameni. Oameni care pur si simplu au incredere ca in Romania se pot face multe.

Sa fim seriosi, nu toata lumea vrea sa plece din tara.

Acum, sa nu ma integeleti gresit – nu am o problema cu romanii care au plecat afara! Si fratele meu a plecat! Si a atins nivelul de excelenta!

Si varul meu a plecat si a atins nivelul de excelenta!

Fiecare in domeniul lui. Insa au fost alegeri personale, cat se poate de asumate si, va rog sa ma credeti, desi nu le este usor acolo unde sunt, nu se plang! Si da, castiga bine, dar au muncit de s-au cacat pe ei ca sa ajunga la nivelul la care au ajuns si au invatat pe masura.

In schimb, ei nu sunt scarbiti de tara lor, asa cum i-am vazut zilele astea pe unii.

Cu aia am eu o problema – cu scarbitii care comenteaza din afara!

Sunt oameni care pozeaza in victime fara sa-si asume decizia de a pleca. Au fost neasumati aici, sunt neasumati si acolo!

Da, sunt radical cu ipocritii! Iar motivul este simplu – imi plac oamenii asumati.

Revenind la Romania, eu cred ca avem o mare problema la capitolul asumare, oamenii care-si respecta deciziile fara sa se ascunda in cires.

Nu mai vorbim despre eternul complex de inferioritate romanesc.

Asta ne strange de gat zilnic, asta nu ne lasa sa traim! Nu statul! Ci noi!

Chiar am scris acum doua zile – nu statul este cel care nu-ti da voie sa fii fericit in Romania, ci romanii din jurul tau.

Sa spui ca esti fericit, sa spui ca esti bine in pielea ta, sa spui ca refuzi sa fii reprezentat de betivul satului, este condamnabil, rusinos.

In Romania nu ai voie sa fii fericit! Nu – nefericirea ar trebui trecuta in imn (ma rog, chiar este), inscriptionata pe steag si scrisa in Constitutie, chiar la Capitolul 1 – Statul le garanteaza cetatenilor sai dreptul de a fi nefericiti!

Atunci cand esti fericit, se vor gasi rapid mii de oameni care te vor condamna. ‘Ahaaa, ia uite-l pe ala, scrie cateva cacaturi despre iubire si se da mare pe net’, ‘pai da, te cred si eu, e neam cu Ileana Vulpescu si se crede vedeta’ (apropo, habar n-am daca sunt sau nu – irelevant), ‘Asta sigur e din gasca lui Soros’, ‘pe asta il platesc poponarii din Vest’ etc…

Nimeni, dar absolut nimeni nu se intreaba – bai fratie, dar de ce spune asta ca e fericit? Ce a facut omul asta ca sa atinga fericirea? Ia sa-l intreb! Poate imi da si mie o idee!

Nu, romanul da in cap, intr-un mod cat se poate de instinctual! Doar asta este spiritul national, nu? Sa punem mana pe topoare atunci cand cineva indrazneste sa se ridice, indiferent de domeniu!

De altfel, poezia, plugusorul sau cum vreti sa-i spuneti, care a facut atatea furori de 1 decembrie reprezinta exact zona asta instinctuala a romanului –
Nu-i mai las să te mai fure
Nu-i mai las să te înjure.
Nu-i mai las să-și bată joc
Și de-o fi, îi trec prin foc.
Și sper că în a mea viață să te văd în față pe harta lumii
La-mpărțeală cu jupânii.

Sa analizam putin! ‘Nu-i mai las’ – cine sunt ei? Nu cumva NOI?

Mi se par bizar cum unii dau vina pe stat si pe institutii, cand ele sunt populate de oameni, oameni care locuiesc in aceleasi blocuri cu noi, care umbla prin aceleasi locuri, oameni cu care, de multe ori, stam de vorba la o tabla in parc.

Ei sunt cancerul? Sau cancerul se afla in noi la nivelul unghiului prin care abordam viata?

Sa mergi pe ideea de EI vs NOI mi se pare o prostie!

Acei EI nu vin de pe alta planeta! Nu, vin din aceleasi scoli, din aceleasi sate, din aceleasi orase cu NOI. Aia care fura suntem de fapt NOI… ajunsi la nivel de conducere!

Asta este marea problema pe care multi dintre noi nu vor sa o vada! Faptul ca acel cancer despre care am scris mai sus nu este doar sistemic, ci mai ales moral!

Si nu este de ieri de azi, ci a fost aici de sute de ani! Este un virus care s-a pasat de la generatie la generatie.

Acum sa ajungem si la final “Și sper că în a mea viață să te văd în față pe harta lumii
La-mpărțeală cu jupânii”. Wow! Exact ceea ce va spuneam – inferioritate in maxima puritate.

Deci? Despre ce spirit romanesc vorbim? Despre pus mana pe furci? Ca sa te lupti cu cine? Cu EI? Pai nu am stabilit ca EI suntem de fapt NOI?

Iata cum ajungem la concluzia ca adevarata lupta se da cu noi insine! Iar aici armele nu au nicio valoare!

Singurul lucru de valoare, singurul lucru care poate schimba ceva la acest nivel este EDUCATIA!

Pe toate planurile!

V-am dat mai sus exemplul unui stomatolog! Credeti ca omul ala nu se perfectioneaza permanent?

Credeti ca eu, ‘un bloggaras de pe net’, nu ma perfectionez? Vreti sa va insir aici cursurile pe care le fac, cartile pe care le citesc, site-urile de specialitate la care sunt abonat? Aveti ideea cate ore imi ocupa zilnic educatia?

V-ar ajuta cu ceva? Sunt chestiuni ce tin de mine, sunt alegerea mea.

Pentru ca da, atunci cand am decis ca vreau sa-mi traiesc viata pe cont propriu, intai am facut o analiza dura a propriei vieti si am aflat cel mai important lucru: raspunsul la intrebarea – ce imi doresc de la viata? De la asta a plecat totul!

Imi doresc sa ating excelenta in domeniul de care ma ocup – cel al relatiilor inter-umane!

Ce fac pentru asta? Studiez ca un nebun, ma preocup, imi dedic intreaga viata acestui lucru.

Ma plang? Niciodata! Ador ceea ce fac! Cum as putea sa ma plang? Dincontra, ma bucur!

Fiecare informatie noua, fiecare chestiune inteleasa, fiecare mecanism nou ma imbogateste.

Cineva ma intreba zilele trecute ce fac eu pentru Romania? Ma perfectionez, incerc sa ating nivelul de excelenta si ofer cu bucurie informatia pe care o accesez celor care au nevoie de ea!

Pentru unii poate sa nu insemne nimic, insa pentru mine inseamna enorm, iar fiecare ‘multumesc’ pe care il primesc de la oameni ma face fericit.

Da, in Romania se poate, in orice domeniu de activitate.

Si da, avem valori, exista oameni care vin din spate. Insa ei au nevoie de suportul nostru si de timp.

Sigur ca exista oameni care fura, sigur ca exista oameni care dau sau iau spaga, sigur ca exista coruptie morala generalizata, insa lucrurile astea nu vor fi schimbate prin furci si foc, ci prin gandire si prin nivel de educatie ridicat!

Asta este singura solutie!

De aceea, pentru mine, spirit national inseamna excelenta in gandire in primul rand, nu discursuri nationalist-extremiste si cu atat mai putin poezii care il distrug si mai rau pe romanul trist, fara sa-i ofere vreo perspectiva pozitiva.

Asta inseamna spirit national in viziunea mea – ridicare prin cunoastere!

Or fix asta este ceea ce ma face fericit! Sper ca si pe voi!

Link-uri sponsorizate

Comments