Compromisul în viața de cuplu nu este ceva rău

eunew23
Link-uri sponsorizate

Aseară, la întâlnirea de la Victoriei 18, am vorbit despre compromis. Despre compromis în viața de cuplu.

Înainte să intrăm în dezbatere, am pus o întrebare simplă: ce este compromisul pentru voi?

Spre surprinderea mea, cei prezenți s-au raportat la ideea de compromis în cuplu ca la ceva nasol.
Unii au spus că atunci când faci un compromis lași de la tine – însă acel ‘lași de la tine’ suna mai degrabă a ‘pierzi ceva’; alții au spus că atunci când faci un compromis… faci ceva împotriva voinței tale etc…

Cert este că o singură persoană a nimerit-o pe pozitiv. În rest, toată lumea părea setată pe NU!

La prima vedere – și le-am spus și lor asta – cei prezenți fie erau singuri, fie nu voiau să lase nimic de la ei.

O perspectivă, să recunoaștem, nu tocmai plăcută.

Ei bine, m-a surprins faptul că, în era telefoanelor smart, nimeni nu a avut curiozitatea să intre pe Dexonline să verifice cuvântul.

Dacă o făceau, afla următoarele lucruri – Compromis = “Înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. Înțelegere între două sau mai multe persoane ori state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. Cu reputația pătată; discreditat”.

Buuun.

Acum să revenim la cuplu. Ce înseamnă cuplu? O construcție ce adună împreună două entități diferite. Ceea ce înseamnă dorințe diferite și nevoi diferite.

Cum armonizăm aceste două entități? Prin negociere!

Ca la piață – așa cum mi-a spus aseară colega de prezentare, psiholog Laura Dobrescu.

Pentru a armoniza două seturi de dorințe și nevoi, este nevoie de negociere. Iar asta înseamnă compromis. Cine a zis că acest compromis trebuie să fie nașpa?

Iată că poți face și compromisuri spre binele tău și al relației.

De altfel, asta este singura direcție a compromisului ce nu produce efecte negative – atunci când îl faci, rezultatul trebuie să fie win to win, adică ambele părți implicate să aibă de câștigat.

De ce faci un compromis? Pentru a obține armonie, fericire, stabilitate… în doi!

Din păcate, în foarte multe cupluri, compromis = impunere!

Adică: ‘faci ca mine sau…’

La acest capitol, putem vorbi despre sete de control, manipulare și despre raporturi de putere. Acolo unde apar aceste lucruri, compromisul se va transforma într-un bulgăre de frustrări.

‘Okay, dar ce compromisuri nu trebuie să facem?’, poate vă veți întreba.

Vă rog să-mi permiteți să enumăr câteva:
Nu renunțați la visele voastre – de dragul altcuiva sau pentru că celălalt încearcă să vă impună asta.
Nu acceptați compromisuri sexuale – cum ar fi sexul în 3 – dacă aceste compromisuri contravin principiilor voastre de viață.
Nu acceptați abuzul verbal/ emoțional.
Nu acceptați să vă fie călcate în picioare principiile de viață.
Nu vă transformați în altcineva de dragul unei persoane.

Oamenii care acceptă aceste compromisuri negative, pot dezvolta o grămadă de afecțiuni – de la somatizari diverse și până la depresie, anxietate, cancer, atacuri de panică, hepatită, alergii, boli cardio-vasculare etc.

Cum poți negocia așa cum trebuie?

Cunoscându-te temeinic. ‘Cine sunt și ce îmi doresc?’, sunt cele mai importante întrebări pe care trebuie să ți le pui.

Atunci când oamenii reușesc să negocieze, să-și traseze limite în cuplu, ei își pot armoniza nevoile, se pot bucura de viața în doi.

Atunci când unul impune și celălalt înghite, este doar o chestiune de timp până când vor apărea frustrările, conflictul și, de ce nu, infidelitatea.

Da, ați citit bine – compromisurile rele chiar duc la infidelitate!

Drept urmare, atunci când sunteți puși în fața unui compromis, ar fi bine să vă puneți o întrebare cât se poate de simplă: merită?

Suntem diferiți și pentru a avea o viață de cuplu fericită chiar nu putem ocoli compromisurile.

Păreri?

P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI

Link-uri sponsorizate

Comments