Despărțirea nu este un act spontan

bye
Link-uri sponsorizate

Despărțirea nu este un act spontan. Ea nu se întâmplă pur și simplu. Poc! Gata, mi s-a pus pata și mă car.

Nici vorbă.

Despărțirea este un proces cât se poate de complex și, de ce nu, anevoios.
După părerea mea, despărțirea poate căpăta tușe de spontaneitate doar atunci când între cei nu a existat mare lucru. O scurtă flamă care s-a consumat și… atât!

Atunci poți pleca fără niciun fel de mustrări de conștiință.

Atunci când vorbim despre relații care au consumat ani de zile de implicare pe toate planurile, lucrurile se complică mult.

Acolo e nevoie de timp și de o analiză foarte atentă.

Știu, mulți vor considera că sunt nebun sau că spun prostii însă, cei care au trecut măcar printr-o despărțire – și aici mă refer la cei care au hotărât să pună punct unei relații – știu foarte clar faptul că au analizat de-a fir a păr situația înainte să ia o decizie.

Despărțirea are un ciclu foarte clar, extrem de bine prezentat de Dr Frank Conner.

Potrivit profesorului, despărțirea începe cu un zbucium interior – omul realizează că există probleme în relația sa și începe să le privească. În mintea lui apar gânduri precum: ‘nu îmi mai place în relație’, ‘nu văd niciun viitor’, ‘ce e de făcut?’

Urmează o subfază în care concentrarea se mută asupra comportamentelor celuilalt. Este faza confirmării faptului că ceea ce crezi că se întâmplă e adevărat.

Acesta este momentul în care începi să evaluezi aspectele negative ale relației în care te afli. Și, așa cum se întâmplă mereu, începi să te gândești ce efecte poate avea despărțirea pentru tine.

Ceva de genul: dacă plec, ce am de pierdut?

Cea de-a doua fază este cea a confruntării partenerului/ei. Asta este o fază delicată, pentru că aici pot apărea certuri și revărsări mari de mânie.

Drept urmare, chiar dacă îi spui că nu mai merge, că nu te simți bine în relație sau că a devenit insuportabil, grijă mare la modul în care prezinți lucrurile. În momentul în care le faci pe un ton acuzator, sa nu te aștepți la o reacție calmă.

Asta poate fi o faza ce poate rupe definitiv relația sau care îi poate pune pe cei doi la masa negocierilor. Da, oamenii care se iubesc încearcă să repare.

Urmează o etapă pur socială sau, așa cum îi spune psihologul american, etapa minciunilor. Aici sunt anunțați prietenii, familia etc…

Este faza inițierii viitoarei imagini, este o fază în care se spun cele mai multe baliverne… despre celălalt.

Despărțirea s-a produs, iar tu trebuie să-ți protejezi în continuare imaginea socială.

Ultima etapă este cea a revenirii.

Aici stai tu cu tine și îți analizezi foarte atent relația ce tocmai s-a încheiat. Este un proces dur de disecție. Aici vezi ce ai greșit tu și încerci să cauți soluții astfel încât să nu mai repeți acele greșeli. Grijă mare! Nu te judeca prea aspru. Toți facem greșeli.

Abi după acest proces de disecție începi să te pregătești pentru următoarea relație, iar ăsta este, de asemenea, un proces de durată.

Din păcate, cei mai mulți oameni sar peste această ultimă etapă și fug într-o relație nouă imediat după faza socială. Mare greșeală!

Și uite așa, ei ajung niște maratoniști ai tristeții. De ce? Pentru că nu au apucat niciodată să-și vindece rănile.

P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI

Foto Credit: singleblackmale.org/

Link-uri sponsorizate

Comments