Iubirea înseamnă dans, nu pansament. Iubirea înseamnă o invitație la bucurie trăită în doi, nu o invitație la coșmar trăit în doi.
Cum ar fi să-i spui: 'te iubesc și te invit să trăim o viață de căcat împreună'?
Cine ar accepta o asemenea invitație aberantă?
Nu, lucrurile nu funcționează așa, chiar dacă avem o întreagă cultură literară care a alterat iubirea adevărată. E suficient să iei cazurile celebre: Romeo și Julieta, Anna Karenina, doamna Bovary etc... ca să-ți dai seama că, pentru mulți dintre noi, iubirea nu înseamnă dans, ci eșec și suferință, așa cum spune excelent Dr Gerard Leleu în cartea "Cum să fim fericiți în cuplu".
Iubirea este sărbătoare! Fix așa.
Înseamnă întâlnirea a două persoane ce pot funcționa pe propriile picioare, două persoane care aleg să danseze împreună pe acest superb ritm al uniunii pe toate planurile.
Sunt două persoane care înțeleg că o relație înseamnă 1+1 = 3! Adică el, ea și relația lor.
Sunt două persoane care știu să-și mențină relația vie, dorința la fel și evită 'fuzionarea absolută', știind că asta ucide pasiunea din cuplu.
Sunt două persoane care știu să cultive misterul. Vorba lui Leleu: unde nu mai este nimic de descoperit, nu mai este nici timp de pierdut.
Am spus mister, nu minciună! Sunt chestiuni diferite.
Ei bine, pentru a atinge adevărata iubire, acel dans despre care vă tot vorbesc de când m-am apucat de scris, e nevoie de câteva chestiuni.
În primul rând, trebuie vindecat copilul interior. Adică traumele alea care nu ne dau pace!
Asta este treaba noastră și o putem face fie prin studiu, fie cu ajutorul unui terapeut. Este incoret să-i cerem altei persoane, în speță persoana iubită, să panseze aceste răni. Din păcate, sunt foarte mulți oameni care folosesc iubirea ca pe un pansament și care transformă un posibil dans într-un mare coșmar.
Și mai trebuie ceva - să renunțăm, vorba lui Leleu, la "sfâșietoarea nevoie de a fi iubiți". De foarte multe ori, atunci când spunem "te iubesc", de fapt cerem: "iubește-mă" sau "am nevoie de tine".
"Este o nevoie firească, însă există și cerșetori ai iubirii. Ei sufocă, sunt etern nemulțumiți"-spune Gerard Leleu. Ăștia pot fi numiți vampiri ai sufletelor și ar fi bine să îi evitați.
Ca să te bucuri de dansul iubirii mai trebuie să mai faci câteva lucruri, deloc ușoare.
În primul rând trebuie să te iubești și să te stimezi!
Eeee complicată treabă.
Atunci când te iubești cu adevărat, nu mai ai de ce să ceri de la altul. Abia atunci pansamentul se transformă în dans.
"Dacă ne și stimăm, atunci nu vom mai avea nevoie sa-i pretindem celuilalt să ne asigure și să ne peticească zdrențele sufletului", scrie Dr Leleu.
Excelent!
Ce mai trebuie? Să depășim limitele ego-ului și să "ne situăm în planul iubirii-dăruire".
Asta înseamnă dezvoltare și inălțare la un nivel uman superior.
"Să iubim autentic înseamnă să-l ajutăm pe celălalt să se împlinească și să-i respectăm libertatea, căci adevărata dragoste nu știe de posesivitate", mai scrie celebrul autor.
Mai e nevoie de ceva pentru a avea parte de dans și nu de pansament?
Sigur, să comunicăm eficient!
Ce înseamnă asta? Chiar esența relației: "puterea de a reuși să comunicăm și de a ne face înțeleși, tăria de a ne vorbi și de a acționa fără teamă că o să fim judecați, umiliți și respinși; siguranța că vom fi sfătuiți și ajutați când va fi necesar".
Superb!
Vedeți? Totul, chiar și iubirea, ține de cunoașterea de sine și de igiena interioară!
Fără astea două nu ne putem bucura cu adevărat de viață și de iubire. Fără astea două vom fi pacienți, nu parteneri de dans.
Or asta mi se pare trist, extrem de trist.
Cred că ar fi cazul să schimbăm unghiul din care privim iubirea. Cred că ar fi cazul să o privim ca pe un dans, ca pe o sărbătoare și nu ca pe un eșec obligatoriu sau ca pe o suferință imensă, așa cum ne-au învățat scriitorii suferinzi ai lumii în care trăim.
Foto Credit: Pinterest
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI