Parastasul de pe covorul roșu

redcarpet
Link-uri sponsorizate

Dacă vrei să vezi cum arată tristețea, e musai să ajungi la evenimentele mondene. Mai ales acum, când toți organizatorii s-au molipsit de moda petrecerilor de grădină!

Mare chin pe capul pisicilor maidaneze! Vă dați seama? Cum să defileze ele cu blănița jegoasă printre atâtea mătăsuri și buzițe țuguiate semi-erotic?

Ei bine, de ceva vreme sunt foarte atent la ceea ce se întâmplă la aceste petreceri.
Iar atmosfera de acolo îmi întărește convingerea că trăim într-o lume în care anumiți oameni ar putea ucide sau chiar și-ar putea da viața pentru salvarea aparențelor.

Dacă ar fi după mine, aș ordona asasinarea urgentă a acestor aparențe. Are dreptate Beigbeder – ‘doar așa te poți salva’.

În fine, să revin…

La aceste petreceri poți admira tristețea umană în toată splendoarea/kitsch-ul ei. Cu cât petrecerea e mai zgomotoasă, cu atât participanții sunt mai fericiți. Și normal, doar nu au venit la socializare, ci la expunere. De altfel, cei mai mulți nici nu au ceva de oferit/ spus.

Sunt pur și simplu niște imagini bipede, niște panouri mișcătoare. Dacă ar fi să descriu pe scurt ceea ce se întâmplă la aceste evenimente care, apropo, arată toate la fel, aș spune așa: narcisism, egocentrism… foame (de orice gen)!

Pe tot acest fond, tristețea este omniprezentă, însă are ștaif – este bine îmbrăcată, bine machiată și miroase frumos. Măcar atât!

Defilarea din fața panoului de poze este un spectacol ridicol… cu multe tușe funeste. Acolo observi clar diferențierea participanților. În cazul în care nu știați, există mai multe categorii.

Începem cu profesioniștii (adică ăia care și-au tocit deja câteva flecuri bune pe la astfel de evenimente) – oameni cu statut/ vedete care știu să stea la poze. Au poziția corectă, știu exact ce unghi îi avantajează, zâmbesc larg, blocându-și perfect maximarul; mijesc puțin ochii astfel încât să dea o anumită notă de plăcere/vitalitate/ dezirabilitate/ disponibilitate/ vino încoa’; vorbesc și gesticulează larg și se plictisesc rapid de armata de limbiști care îi curtează ca pe Dumnezeu… Dar continuă să zâmbească larg!

Continuăm cu wanna bees! Asta este o categoria aparte. Vorbim despre oameni care aspiră, deci în ochii lor se citesc mai multe lucruri – dorință de valorizare/ foame/ tristețe/ nesiguranță/ frica. Ei nu știu cum să stea la panou – de multe ori ai senzația că și-au uitat mătura înfiptă-n cur; nu știu să-și blocheze maxilarele atunci când zâmbesc (și îți dau senzația că vor să plângă), iar ochii lor arată ca cei de joiană ce urmează să intre la tăiere.

Dacă îi acoperi cu două degete, riști să citești adevărate poezii de Bacovia! Pentru ei, “fiecare pupătură pe oraz este un trofeu. Își dau iluzia importanței salutând oameni celebri, în timp ce ei înșiși nu se învrednicesc să facă nimic cu mânușițele lor. Se aranjează în așa fel încât să frecventeze locuri extrem de zgomotoase, ca să nu fie nevoiți să vorbească”. Ce frumos îi zugrăvește Beigbeder. Vedeți, nu doar în România se întâmplă acest parastas al adevărului, această defilare funestă a tristeții.

Ajungem la fashioniști! Aici e clar că accentul se pune pe haine. Și, cu cât încerci să ieși din tipare, cu atât ai mai mari șanse să te murdărești de kitsch, chiar dacă nimeni nu va avea coaie să-ți spună: “Gogule, ce baobab ai dezbrăcat înainte să ajungi aici?”

Dacă ești gay (designer, critic sau ceva din fashion), vei fi rapid asaltat de câțiva mini-gay-uți care vor avea grijă să-ți țină sfincterele călduțe pe toată durata evenimentului. Dacă ești femeie, se vor găsi câteva wanna bees care te vor curta până la cer și înapoi, după care te vor înjura (când vor rămâne singure). Gen – ‘diva curului, umblă cu rujul pe dinți!’ După care, într-o explozie de revoltă, postează pe Insta – “harshtag divele din România mănâncă ruj!”

Tot la petrecerile astea vin noile dive – alea de Internet. Pozează pe covor de zici că sunt Charlize Theron în viu. De multe ori chiar întreb: ‘cine e zâna?’ Și mi se răspunde sec: ‘e șmecheră, are 100.000 de followeri pe Insta! Aham și cu ce se ocupă? Pozează! A… mă scuzați!’

La un moment dat am făcut imprudența să intru pe un asemenea cont. Am avut senzația că am ajuns într-o măcelărie. Ați văzut la măcelarii ce poze sunt afișate afară? De alea cu mușchiuleți atât de mișto de-ți vine să mănânci fațada magazinului? Așa e și la duduile astea! Ele sunt dive de net, iar în realitate sunt subiect de labă sau de invidie… pardon de aspirație :)

Tot la party-urile astea mai apar și oameni pe care îi doare în cur. Oameni care merg acolo de fun, care merg să vadă care e treaba, cu o lejeritate și durere la bască demne de invidiat. Și mai sunt și oameni mișto, care nu ies în evidență cu nimic. De altfel, nu pentru aia sunt acolo, ci pentru socializare. Unii mai pun preț și pe asta. Slavada Domnului! Mai sunt și observatorii, ca mine, care își extrag surse de inspirație din natura umană. Niște triști, ce să zic :)

Una peste alta, mondenitățile au o tentă puternică de parastas sau, mai degrabă, de priveghi. Chiar am senzația că oamenii ăia se adună acolo ca să jelească… viața!

Foto Credit: legends1027.com/Homepage-/8133540

Link-uri sponsorizate

Comments