Mi-e dor de părinții mei! Nu pot să cred că au plecat!
Pesemne, undeva, în adâncul meu, ceva nu acceptă un adevăr dureros – trece vremea (vorba cântecului).
Mi-ar fi plăcut ca ai mei să fie martori la prima lansare de carte.
Din păcate, unele lucruri nu se mai pot repeta! Și rămâi cu dorul!
Cu durerea în suflet, cu regretul că mai aveai lucruri să le spui, că poate nu le-ai spus destul. Dispariția primelor atașamente din viața noastră doare, tare!
Mi-e dor de fratele meu. Este plecat de foarte multă vreme din țară. Ne vedem rar, prea rar. Ultima dată ne-am luat rămas bun de la mama! Nu ai cum să treci peste momentele copilăriei, peste giumbușlucurile pe care le fac frații. Trece vremea! Poate prea dur. Și rămâi cu dorul.
Mi-e dor de frumusețea copilăriei. La vremea aia nu știam ce înseamnă superficialitate, oameni meschini, imagine, afișaj. Pur și simplu ne bucuram de fiecare clipă a prieteniei. A trecut vremea, iar acum ne-am trezit într-o lume plină de poze, o lume cu prea puțini oameni și prea multe interese ascunse. O lume în care devine obligatorie misiunea de a lăsa în urmă OAMENI, nu poze sau pixeli!
Mi-e dor de iubita mea! În fiecare zi. Imediat cum pleacă de acasă. Pur și simplu mi-e dor. Iar dorul ține pasiunea vie. Se spune că iubirea are nevoie de apropiere și pasiunea de distanță. Atunci când suntem la distanță… mi-e dor de ea. La un moment dat, cineva mi-a spus: ‘să nu-ți faci probleme că mi-e dor de tine; să-ți faci dacă nu o să-mi mai fie’. Adevărat! Când dorul dispare, pe ușă apare următoarea experiență.
Mi-e dor de copilul meu, zi de zi. Și atunci când ne vedem și atunci când doar vorbim la telefon. Îmbrățișările pe care mi le oferă, căldura din ochii ei, mă încarcă cu iubire. Vocea ei mă topește.
Vedeți, dorul îmbracă multe forme – unele triste, altele nostalgice, cu bucurie.
Dorul nu are granițe, nu are religie, culoare, orientare sexuală și nici vârstă. El transcede toate astea.
El pur și simplu se simte și, așa cum spune Cornel Ilie, înseamnă o întoarcere la tine și la setul tău de valori.
Avem mare nevoie de reîntoarcerea asta în această lume.
Azi vă rog să-mi îngăduiți să fiu Ambasador al Dorului. Haideți să transformăm data de 13 mai în Ziua Dorului.
Ce ziceți?
