Timpul trece, faptele rămân

eucave1
Link-uri sponsorizate

“Fapta construiește și salvează! Căsnicii, cariere, mașini… murături” :)

Este un extras din prezentarea câștigătorul celei de-a treia ediții a concursului ‘Who’s King in Public Speaking’.

Așa e, fapta construiește și salvează! Vorba doar aburește!
Vorba fără faptă înseamnă vrăjeală, înseamnă iluzie, ba chiar minciună!

Un om care doar spune și nu face nimic, nu este tocmai un om pe care te poți baza! Comentatori de pe marginea șanțului avem destui.

Omul modern este omul care face ceea ce spune!

Asta mi se pare provocarea cea mare – fapta!

Știți vorba aia: ‘după faptă și răsplată?’

Păi chiar așa e!

Altfel ar fi fost: ‘după vorbă și răsplată!’

Cu toate astea, nu știu cum se face că suntem un popor de oratori :)

Cu fapta e ceva mai greu. Și la muncă și între prieteni și in iubire… noi vorbim! Mult de tot!

Când trebuie să facem… acolo începem să avem treabă :)

Timpul trece, faptele rămân!

Oricât de mult ne-ar plăcea să vorbim, doar faptele rămân. Vorbele nu contează atât de mult.

Sigur, au și ele rolul lor, însă nu poți să spui că faci bine și să rămâi doar la nivel declarativ.

La fel cum nu poți să spui că vrei să scoți o carte și să rămâi la același nivel declarativ.

Vorba înseamnă intenție, fapta înseamnă acțiune!

Iar împreună formează momente, formează experiențe și, de ce nu, amintiri memorabile!

Timpul trece oricum! Asta e treaba lui.

Întrebarea este: te-ai uitat vreodată în urmă? Ai tras o linie să vezi ce ai spus și ce ai făcut?

Cred că asta e cea mai mare temere a oamenilor – să tragă acea linie!

De aia vezi atâția oameni la petreceri cu mult zgomot. Vorba lui Beigbeder: “Petrecerile i-au fost lăsate omului ca să-și ascundă gândurile”. De aia oamenii trăiesc mânați de aparențe și își doresc din suflet să le salveze. Ei fug de propriile gânduri, fug de confruntare, fug de acel bilanț.

Eu m-am uitat în urmă și îmi place ceea ce am făcut. Fără vreun ajutor anume, fără bugete de start up, am reușit să fac câteva lucruri, așa cum am putut. Nu știu dacă mai bine sau mai rău. Pur și simplu le-am făcut așa cum am simțit – și presa și muzica și viața.

Însă nu am trecut neobservat! Și asta nu pentru că m-am luptat să ajung în față! Cei care se luptă să ajungă în față, nu stau mult acolo! Dispar repede! Eu am ajuns în față poate tocmai pentru că nu am stat în turmă.

Am ajuns în față tocmai pentru că acolo unde alții pupau, eu cauterizam; poate pentru că am fost acid, incomod, poate pentru că atunci când ceva a fost nasol … nu m-am tras pe cur, ci am spus adevărul.

Sunt mândru de ceea ce am făcut până acum și sunt mândru de ceea ce fac în prezent. Tot ceea ce fac este asumat. Așa cum a fost și trecutul.

Și da, tot spun că voi scoate o carte! Ei bine, asta nu rămâne la nivel de vorbă, ci este în lucru.

Drept urmare – și o spun în premieră -, la jumătatea lunii mai voi lansa prima mea carte!

Gata, s-a vorbit, s-a decis… este doar o chestiune de timp. Tic-tac! :)

Nu vor fi 250 de pagini, ci 250 de shot-uri de viață. Și cu fun și cu introspecție și cu tristețe și cu meditație… Așa cum e viața.

Oamenii care doar vorbesc, rămân pe loc. Oamenii care și fac ceea ce spun… evoluează.

Tu în ce categorie de încadrezi?

Link-uri sponsorizate

Comments