Cuvintele se iartă, dar nu se uită

abuz
Link-uri sponsorizate

Cuvintele lasă vânătăi pe suflet! Ele pot fi iertate, dar nu pot fi uitate!

Ele dor la fel de tare ca o palmă sau o curea. Uneori chiar mai tare. “Cum așa?” – poate vă veți întreba.

Simplu – prin repetiție!
Abuzul emoțional (verbal), în formă continuată, lasă niște urme greu de șters, urme ce pot afecta funcționarea corectă la vârsta adultă.

Iar astea nu sunt cuvinte în vânt, ci realități. Realități cercetate, analizate, studiate din ce în ce mai mult.

Da, abuzul nu este doar fizic sau sexual, ci și emoțional (verbal), iar cel din urmă are niște efecte cumplite.

Cel puțin așa susțin specialiștii de la Harvard.

Ce înseamnă abuz verbal?

Să înjuri, să țipi, să dai vina, să insulți, să ameninți, să ridiculizezi, să injosesti, să critici!

Toate astea dor la fel de tare ca abuzul fizic! Așa le percepe creierul – ca pe niște agresiuni fizice!

Studiul celor de la Harvard se referă la adulți care au vorbit despre abuzurile din copilărie. Sunt oameni care nu au avut niciodată ocazia să vorbească despre tratamentele la care au fost supuși în copilărie. Asta nu înseamnă că au uitat!

Nici vorbă! Cuvintele se pot ierta, dar nu se pot uita! Atât de puternice sunt!

Potrivit specialiștilor, atunci când abuzul verbal este continuu și sever, el poate duce la stres post-traumatic, adică la afecțiunea de care suferă unii soldați când revin de pe front.

Vă dați seama?

Parcă-i aud pe unii: ‘ei căcat, ce pot să facă niște cuvinte?’

Mult rău! Asta este răspunsul: mult rău!

Copiii care sunt supuși agresiunilor verbale repetate au mari șanse să devine adolescenți sau adulți agresivi, delicvenți sau să aibă probleme de adaptare socială.

În plus, ei pot fi mânioși, pot dezvolta comportamente narcisice, tulburări obsesiv-compulsive sau chiar paranoia.

Știu că pare greu de crezut – poate și din cauza faptului ca este o temă nouă în societate -însă abuzul verbal chiar poate avea consecințe mai nasoale decât celelalte forme de abuz.

Abuzul verbal crește riscul de depresie și poate genera afecțiuni disociative (instabilitate, halucinații, personalități multiple).

Și, de parcă nu ar fi fost destul, abuzul verbal poate provoca: atașamente nesigure, sentimente negative față de anumite persoane (ex: femeile sunt curve), stimă de sine scăzută sau funcționare socială precară.

Cam astea ar fi concluziile cercetătorilor de la Harvard.

Dure de tot!

Acum… priviți în jur! Luați toate pozele de pe Facebook și aplicați exercițiul cu degetele la ochi. Trauma se vede în ochi! Degeaba zâmbești! Ochii spun adevărul.

Iar rezultatele acestei cercetări sunt vizibile peste tot în jur – atât în ochii copiilor, cât și în ochii adulților.

Abuzul emoțional (verbal) se întâmplă și în familii și în cupluri.

Ne distrugem fără să știm că o facem, tocmai pentru că până acum nu am avut informația necesară.

Acum o avem, așa că ar fi bine să dăm reset și să începem să reconstruim tot ceea ce înseamnă educație, parenting, relație de cuplu.

Tot! De la 0!

Altfel vom continua să producem suflete cu vânătăi… pe bandă rulantă.

Cum putem face asta, cum putem da reset? Învățând că un prim pas al normalității sună cam așa: să nu faci rău!

P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI

Foto Credit: knowitallnancy.com

Link-uri sponsorizate

Comments