Aseară am fost la un concert Direcția 5. Nu mai știu al câtelea… Cunosc trupa asta din anii ’90 și pot spune că este un etalon de calitate în această industrie cu bube în cap.
Nu mai spun că este singura trupă din România care are doi vocali de calibru: Cristi Enache și Toni Seicărescu.
Mai mult, de 30 de zile au cooptat-o și pe Alina (ex. Asia), care completează frumos show-ul.
Experiența de aseară a fost interesantă prin comicul situației. Cum? Simplu – am nimerit langă două doamne tinere, de vreo 70 de ani așa…
În ciuda părului alb, la un moment dat, una s-a ridicat de pe scaun și a început să danseze.
Doamna Pușa avea vână pentru vârsta ei, jur.
Show-ul a fost organizat de Primăria Sectorului 3. Un cadou de 8 Martie pentru femeile din sector. A fost un motiv numai bun ca oameni care de obicei nu își permit să participe la astfel de show-uri, să iasă din casă și să se simtă bine.
Gesturile astea chiar mi se par mișto, dincolo de coloratura politică a celor care conduc primăriile de sectoare.
Nu scriu despre show – se știe că Direcția 5 sună brici live.
Doamnele au fost însă savuroase.
‘Auzi, dar nu le-o fi cald în bocanci?’, a întrebat doamna Pușa.
‘Sunt obișnuiți, îți dai seama’, a răspuns cealaltă.
Deja simțeam că mă sufoc de râs.
‘Dar cu zgomotul cum te descurci?’, întreabă iar, la un moment dat, doamna Pușa.
Cealaltă doamnă era captivată de spectacol și nu a răspuns.
Câteva minute mai târziu, doamna de pe rândul meu spune sec: ‘dacă știam că e așa, îmi luam pastila de tensiune’.
Doamna Pușa a întrebat zâmbind: ‘De ce, leșini?’
Vaaai, deci cele două doamne mi-au făcut seara. Jur! Este fascinant sa le urmaresti reactiile.
A fost excelent să văd un concert de lângă două persoane de vârsta a treia.
Eu cred că ar trebui să îi scoatem mai mult din case pe bătrâni.
Oamenii astia chiar merită să aibă acces la spectacole pe care, în mod normal, nu își permit să le vadă.
Una peste alta, concertul Direcția 5 de 8 martie este mâine, tot la Sala Palatului.
P.S.: Abia aștept să apară o sală nouă, asta e comuinista rău.
