România – între potențial și paragină (Foto)

constanta
Link-uri sponsorizate

România este o țară superbă!

Ce păcat că este lăsată în paragină!

Ce păcat că nemernicii care au condus-o în ultimii 26 de ani au schilodit-o!
În ultimele 48 de ore am ajuns și la mare și la munte (Brașov/ Poiană) și pot spune că e păcat, mare păcat, să vezi că țara asta superbă pare părăsită…

Sâmbătă dimineață am plecat spre Constanța. Iubita mea trebuia să-și ia rămas bun de la o prietenă bună, care a părăsit prea devreme această lume.

O primă impresie despre autostradă – este horror – zici că se circulă cu tancul pe ea! Chiar nu pot sa aiba grija de asfaltul ala?

În fine, ajuns la malul mării, am profitat de ocazie și am dat o tură prin Piața Ovidiu. Locul este frumos, are potențial, însă arată fix ca Centrul Vechi din București – un amalgam de clădiri recondiționate și clădiri ce stau să cadă. Mi s-a părut trist.

La fel de trist mi s-a părut si cazinoul din Constanța. Faleza este făcută, arată bine, însă cazinoul riscă să dispară sub patina timpului. Ce clădire frumoasă…

cazinoconstanta2

Nu știu care este situația acestei clădiri, însă nu inteleg de ce este închisă?

cazinoconstanta1

Este unul dintre nenumăratele exemple pur românești de așa nu.

Dacă s-ar investi în recondiționare, fac pariu că zona ar înflori. La o așa clădire superbă, la o așa priveliște, sunt sigur că mulți bogatași ai lumii ar veni să dea “o gheară” :))

Nu am stat mult în Constanța – circa 3 ore – însă mi s-a părut un oraș extrem de prăfuit.

Ei bine, următoarea destinație a fost Brașovul (seara trebuia să particip la o deschidere de braserie).

Prietenii mei au optat pentru drumul prin Slobozia/ Întorsura Buzăului.

Are sens să vorbesc despre drumuri? Văi de capul meu!

La un moment dat m-am simțit întors în timp, undeva prin anii ’80. Niciun semn de 2016 în multe zone, poate în prea multe zone.

Sigur, peisajele sunt superbe… pur și simplu te țin lipit cu ochii pe geam.

Drumurile sunt cele care te aduc imediat cu picioarele pe pământ și cu capul în plafonul mașinii :))

M-aș muta în Brașov!
După 5 ore și jumătate am ajuns la Brașov.

Ne-am cazat la Hotelul Cubix, unde cada cu hidro ne-a oferit mult așteptata relaxare. Fix în fața hotelului se afla un soi de terminal de autobuze, super-modern (mie mi-a plăcut). În plus, mi-a sarit in ochi afisajul electronic din statii. Alo, dom’ primar, la noi când?

brasov1
Ador Brașovul, cred ca v-am mai spus asta!

Este un oraș curat, un oras în care mi-ar plăcea să trăiesc, un oraș în care revin întotdeauna cu plăcere, chiar dacă viața de noapte nu prea există.

Si totusi, seara ne-am deplasat la lansarea Braseriei Luther. Este plasată în Piața Sfatului, adică în buricul lucrurilor.

brasserieluther1
Înăuntru se activează gustul fiecăruia. Pereții sunt pictați (mai ales tavanul), candelabrele par că nu au treabă cu restul designului, iar conceptul de lounge nu știu în ce măsură îi va atrage pe brașoveni.

Nu am apucat să văd braseria pe timp de zi, însă, dincolo de chestiunile de design – care pot părea cool sau kitsch – în funcție de gustul fiecăruia -, prietena Louise mi-a atras atenția că instalația de aerisire lipsește.

brasserieluther
Și am simțit-o pe plamanii mei!

Aerisirea este (încă) o bilă neagră pentru localurile românești.

Sigur, în momentul în care legea anti-fumat va intra în vigoare, ele nu se vor mai justifica neapărat, însă până atunci există o problemă cu fumul.

Una peste alta, Brasseria Luther poate fi un punct de atracție mai ales pentru turiști.

brasserieluther2
Duminică am dat o tură până la Poiana Brașov. Am vrut să vedem cum e treaba cu zăpada!

Cam puțină! Cred că proprietarii de hoteluri și pensiuni și-au cam blestemat zilele anul ăsta.

Tunurile de zăpadă funcționau sus, însă zăpada era cam puțină și cam înghețată… nu foarte cool pentru schi.

Peisajul este, într-adevăr, superb!

poiana

Drept urmare, am băut un ceai cu rom, am admirat priveliștea, după care am coborât înapoi cu telecabina (35 ron dus – intors).

Vizita s-a încheiat cu un prânz la Sergiana în Brașov. Aceeași problemă cu fumul de țigară!

Chiar e nasol să mănânci într-un subsol plin de fum.

Despre drumul de întoarcere nu are rost să vorbesc – eternele cozi de pe Valea Prahovei.

Una peste alta, a fost o călătorie frumoasă și obositoare.

Și da, țara asta se mișcă, însă o face mult prea încet.

Link-uri sponsorizate

Comments