De ce ii spunem trecut daca nu trece?

timetoheal
Link-uri sponsorizate

Zilele trec, efectul deciziilor noastre nu!

Asta este si motivul pentru care experientele frumoase sunt foarte rar tinute minte, fiind stirbite de experientele nasoale, traumatizante.

Acolo unde exista traume… trecutul nu trece!
El vine dupa tine, este prezent, este viu. Sta cu tine non-stop: la masa, pe strada, la munca, in sala de sport (apropo – sportul nu vindeca ranile sufletesti), in pat – atunci cand faci dragoste cu partenerul/a etc…

Acolo unde exista traume, trecutul se tine scai de tine. Pur si simplu nu trece!

Si asta se intampla pentru ca tu ai crezut ca daca trec zilele, trece si trauma. Or lucrurile nu se petrec asa.

Nicio trauma nu trece de la sine. Mai ales atunci cand vorbim despre traumele sufletesti. Sigur, o zgarietura se vindeca – asa functioneaza organismul nostru.

Zgarieturile de pe suflet chiar nu se vindeca de la sine! Acolo nu intervine organismul, ci tu, prin deciziile pe care le iei! Tu esti cel care ia decizii generatoare de traume si tot tu decizi sa-ti privesti trauma, sa o analizezi, sa o intelegi si sa incerci sa gasesti solutii de vindecare. Unii pot sa faca asta singuri, altii au nevoie de ajutor din exterior… de terapie. Totul e sa si vrei sa repari. Din pacate, foarte multi nu vor…

Un lucru este clar – trauma nu trece de la sine!

Iar daca va uitati in jur, veti vedea ca cei mai multi oameni au traume capatate in copilarie, traume care-si consuma efectele, bine merci, la varsta adulta. Ce inseamna asta? Ca timpul nu vindeca traumele, ci doar le ascunde putin…

‘De ce ii spunem trecut daca nu trece?’ – scria mai deunazi pe o poza pe Facebook?

Simplu, pentru ca ne place sa ne mintim la nesfarsit, pentru ca ne place sa credem ca timpul vindeca automat suferintele noastre.

Or asta nu se intampla si, oricat de mult am incerca sa ne ascundem, adevarul este acolo, secunda de secunda si se vede, ca si trecutul fiecaruia…

Din fericire, atunci cand reusim sa ne vindecam traumele, realizam ca si trecutul se duce acolo unde ii este locul, dispare din prezentul nostru, ne lasa practic sa traim prezentul. Pana nu facem acest lucru, traim intr-o continua confruntare cu proprii ‘demoni’, o confruntare care, din pacate, in unele cauze ia vieti.

P.S.: Acesta este un fragment din cartea ‘Iubirea de la A la Z: Alfabetul relațiilor’. Dacă vrei să o comanzi, intră AICI

Foto Credit: lissarankin.com

Link-uri sponsorizate

Comments