Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata

niciodata
Link-uri sponsorizate

De fiecare data cand ma ciocnesc de vorba asta ma apuca nervii. O vad pe net, am auzit-o sambata la Noaptea Devoratorilor de Teatru in piesa “Paradoxurile iubirii”… o aud la prieteni etc..

Nu sunt de acord nicio secunda cu aceasta formulare.

Mi se pare un urlet plin de resemnare al unui om ajuns la finalul vietii si care, privind inapoi, isi da seama cu regret ca ar fi putut face si alte alegeri in viata.
Mesajul acestui “ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata” nu imi suna a constrangere, asa cum pare la prima vedere, ci a ceva de genul – ai grija ce alegeri faci in viata ta.

Eu asa vad lucrurile.

Altfel, toata formularea asta are o fragilitate bolnavicioasa.

Pe bune, cine decide ce inseamna “la timp”?

In momentul in care aceasta decizie apartine unui grup de oameni pe care il putem numi generic “societate”, atunci ea devine o constrangere, un chin! Tu trebuie sa faci un anumit lucru la un anumit moment pentru a fi bun pentru societatea din care faci parte!

E ca si cum ti s-ar spune ca daca nu faci copii pana la 30 de ani, nu mai poti sa faci mai tarziu; ceea ce ar fi o absurditate fara margini.

E ca si cum ti s-ar spune ca daca nu faci o facultate pana la 25 de ani, nu vei mai putea sa o faci mai tarziu – iar fals… Procesul de invatare nu se incheie niciodata!

E ca si cum ti s-ar spune ca daca nu iubesti la 18 ani… nu vei mai iubi niciodata – o alta gogomanie crancena. Iubirea poate aparea – ce-i drept sub forme diferite – la orice varsta. Insa intotdeauna inceputurile au ceva adolescentin in ele.

Dupa cum vedeti, cam orice incercare sociala de incadrare a unor decizii ce te privesc intr-un timp sunt lovite de nulitate si absurd.

Concluzia? Nimeni nu poate sa decida pentru tine ce inseamna la timp!

Asta este o chestiune ce iti apartine!

Tu esti singurul responsabil de timpul tau! TU! Nimeni altcineva! Drept urmare, tu poti sa decizi sa traiesti la timp ceea ce iti doresti, aproape la orice varsta (unii o fac si la senectute).

Nici macar iubirea nu poate fi incadrata in acest – la timp!

Cred ca singura iubire pe care nu o mai poti trai niciodata este cea a parintilor!

Un orfan nu va cunoaste niciodata ce inseamna iubirea parintilor. Si nu va putea sa o traiasca nici mai tarziu.

Asta ar fi un exemplu – singular de altfel – si slava Domnului ca nu sunt multe cazuri de acest gen.

In rest, dupa parerea mea, orice poate fi trait la orice varsta, semn ca aceasta vorba este nula.

Din pacate, traim intr-o lume a constrangerilor, intr-o lume in care oamenii iau de bune niste vorbe lovite de nulitate, o lume in care oamenii se grabesc sa-si traiasca timpul fara sa-si dea seama ca “la timp” nu exista in afara deciziilor lor.

Viata este o suma de experiente, iar oamenii nu isi traiesc experientele la fel si nici in acelasi timp.

Drept urmare, cata vreme suntem diferiti si avem dreptul sa alegem ce facem cu vietile noastre – ceea ce vrem sa traim se va intampla atunci cand VOM decide ca este momentul.

Alegerea ne apartine! Intotdeauna!

Orice alta incercare de stabilire a unui timp potrivit nu este altceva decat constrangere si manipulare!

P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI

Foto Credit: literestacojii.com

Link-uri sponsorizate

Comments