De ce gandirea pozitiva nu este suficienta?

eu7
Link-uri sponsorizate

“Gandeste pozitiv” este noua religie, este religia moderna. Este un indemn pe care il auzi peste tot – de la terapeuti si pana la persoanele apropiate.

De multe ori, acest indemn este insotit de o proiectie interesanta – “totul va fi bine”. Ce minciuna obositoare!

Totul va fi bine doar daca vreau eu! Daca nu vreau… ghici ce –  nu va fi!

Gandirea pozitiva nu este suficienta! Ba chiar as spune ca este lovita de nulitate de multe ori.

Nu poti sa stai inchis in casa si sa te bazezi pe gandirea pozitiva! Lucrurile nu functioneaza asa, nu in lumea asta.

Gandirea pozitiva este doar o minciuna daca nu este dublata de ACTIUNE! Actiune si nu lupta!

Degeaba stai tu intre patru pereti si visezi la cai verzi. Daca nu te misti, daca nu esti deschis, oportunitatile nu apar in viata ta.

Am simtit asta pe pielea mea de zeci de ori. Daca stai in casa nu te cauta nimeni! Asta este un adevar pe care nu ti-l spune niciun speaker motivational.

Va rog sa-mi dati voie sa repet – Daca stai in casa nu te cauta nimeni!

Lumea asta functioneaza pe interactiune! Atunci cand te izolezi de lume, te izolezi si de oportunitati. E simplu!

Nu aveti idee cat am stau eu izolat! Oho! Abia in momentul in care am iesit din casa lucrurile s-au schimbat! Pana atunci… am gandit pozitiv degeaba! Am gandit pozitiv pana cand am obosit :))

Recunosc, nu sunt cel mai pozitiv om de pe planeta! Deh, viata m-a invatat ca de cele mai multe ori este mai bine sa nu ai asteptari decat sa gandesti pozitiv, decat sa-ti spui – “esti tare, nu te panica, o sa fie bine”.

Daca mergi pe un norisor roz, daca mergi la sigur si dai gres, o sa-ti faci un mega-cucui in self esteem! Parerea mea!

Iar atunci cand se intampla asta, in peisaj apare cea mai mare curva din viata ta – FRICA! Si te tine asta in niste suturi de nici ca mai iesi din casa o buna bucata de timp :))

Da, frica este cel mai mare dusman al actiunii, este cel mai mare dusman al gandirii pozitive!

Si pe asta am gustat-o din plin!

Sa va dau un exemplu personal…

“Ar fi tare sa fac niste intalniri pe tema subiectelor de pe blog” – este un gand care mi-a venit acum mai bine de un an. De ce a trecut un an pana cand am hotarat sa fac prima intalnire?

Cineva mi-a spus ca nu a fost momentul! Aiurea! O minciuna!

Nu am facut-o pentru ca mi-a fost frica! Mi-a fost frica de esec! Sa ne intelegem, sunt un om care stie ce inseamna sa stai in fata publicului – nu o fac de ieri; insa tot mi-a fost frica!

De ce? Pentru ca acum eram singur!

Si am amanat si iar am amanat si am fost nesigur si mi-a fost teama ca nu voi reusi sa adun oameni.

“De ce as veni eu sa te vad?” – mi-a spus iubita mea acum cateva zile? Fix vineri, cu cateva ore inainte de primul meu eveniment :))

Este intrebarea pe care si eu mi-am pus-o de nenumarate ori. Chiar asa, de ce sa vina cineva sa ma vada vorbind despre infidelitate, barbati, femei, relatii? Nu sunt terapeut, nici cercetator, nici vreo somitate.

Sunt un individ care a trait niste lucruri, care se dezvolta zilnic in directia asta, care a citit si citeste sute de carti despre comportamente umane si… cam atat. Aaaa si care, cica, scrie bine!

Tot ceea ce am enumerat mai sus inseamna teama, frica!

Si totusi am invins aceasta frica si am facut primul eveniment.

Nu am avut asteptari! Deloc! Am mers pe ideea – “sunt curios sa vad daca oamenii care ma citesc online chiar vor sa ma vada si offline”. Nu am mers la sigur, ci mi-am pastrat suficiente marje de scepticism.

Ei bine, oamenii care ma citesc au iesit din casa! Mi-au oferit una dintre cele mai mari surprize din ultimii ani si le multumesc!

M-am simtit excelent!

Acum, dupa eveniment, pot spune ca actiunea a fost cea care a contat si nu gandirea pozitiva!

Fara actiune, fac pariu ca as fi continuat sa gandesc pozitiv … acasa :))

Link-uri sponsorizate

Comments