Capitala – intre lumina fericirii si lumina disperarii

odeon
Link-uri sponsorizate

Centrul Capitalei are parte de nopti luminate in acest week-end. Festivalul Luminilor – un demers pe care il aplaud – este un prilej de plimbare pe Calea Victoriei, artera care a fost inchisa sambata seara din zona Palatului si pana la CCA.

Mii de oameni au venit sa vada laserele, proiectiile de pe cladiri sau butaforiile instalate pe traseul stabilit de organizatorii festivalului.

Am vazut toate generatiile de oameni, am vazut bucurie, zambete, dar si disperare.

In primul rand disperarea soferilor! Da, vineri si sambata seara a fost o aglomeratie infernala in Centru.

Si asta pentru ca foarte multi bucuresteni si-au imaginat (probabil) ca pot vedea spectacolul din masina.

Mare greseala! Sa fim seriosi, nu este ceva normal sa vezi cozi uriase de masini intr-o sambata seara, la ora 22.00.

In al doilea rand, am vazut oameni disperati, oameni aflati la nevoie.

Primul caz l-am intalnit in fata la Hilton, vineri seara, intr-o pauza de Portobello. Era un tanar modest imbracat, care a venit la mine si mi-a spus: “Ma scuzati ca va deranjez, nu va speriati, nu va cer bani. Vreau doar sa va intreb daca aveti idee unde gasesc ceva de munca?”

Mi-a povestit ca locuieste la un camin social si ca incearca sa munceasca. Desi am simtit suferinta in tonul vocii lui, tanarul avea niste ochi extraordinar de vii.

Daca i-as fi spus ca si eu caut acelasi lucru, s-ar fi blocat! Fac pariu! Mi s-a rupt sufletul ca nu am avut cum sa-l ajut.

Al doilea caz l-am intalnit sambata seara, in timp ce ma plimbam pe Calea Victoriei, aproape de Odeon (apropo – mi s-a parut foarte frumos luminat).

De data asta a venit la mine o doamna in varsta, destul de bine imbracata, o doamna pe care se vedeau anii de scoala. Acum era la pensie si avea nevoie de bani de medicamente.

Ea se ofera sa invete copiii nu mai putin de 5 limbi straine. Nu am stat sa o testez. Ar fi fost si culmea. I-am dat niste bani si m-am indepartat cu gandul ca ceva este incredibil de gresit in societatea romaneasca.

Chiar si acum, dimineata, imi mai rasunau in urechi cuvintele ei – “Am lucrat 25 de ani in comertul exterior”. Sper sa nu ajung si eu sa spun – “am facut jurnalism 25 de ani”. Deja am 19 :))

Una peste alta, Bucurestiul este un oras luminat in aceste zile, insa lumina acopera toate plajele de oameni.

Link-uri sponsorizate

Comments