Public speaking-ul este un must have al zilelor noastre. Toti vor sa puna mana pe o conferinta, chiar si eu :))
Sigur, dupa 20 de ani de interactiune directa cu publicul, in conjuncturi variate, as spune ca am destule atuuri pentru asta.
Bineinteles ca nu este suficient sa fi cantat in fata unor multimi de oameni sau sa fi vorbit la tv ani de zile sau mai stiu eu ce… insa, va rog sa ma credeti, experienta conteaza.
Nu mai pun cele peste 1.000 de interviuri pe care le-am facut in cariera de jurnalist. Orice experienta de acest gen conteaza enorm.
Si da, o spun raspicat – faptul ca faci un curs de public speaking nu iti asigura succesul in zona asta!
Exista multi dusmani care iti pot pune bete in roate!
Iar primul (si cel mai mare) este TRACUL!
Tracul este fantoma aia care iti da palme si suturi in cur atunci cand esti pe scena. Este vocea aia interioara care iti sopteste cu sadism – “esti proooost”, “o sa greseeesti si atunci toti cei din sala vor rade de tineee… hahahahahaaaaaaaaaaa”…
Degeaba spui ca esti influencer daca nu esti in stare sa-ti stapanesti emotiile pe scena. Degeaba spui ca esti tare daca te scapi pe chilot la primul led rosu aprins in sala :))
Eu m-am saturat sa vad speakeri care fac poteci pe scena. Am vazut unul acum cateva zile. Incerca sa-mi spuna ce viata frumoasa o sa am daca o sa investesc 300 si ceva de dolari.
Excelent!
Intrebarea este – cum sa crezi un om care iti spune ca are o viata extraordinara, complet schimbata, plina de frumusete si realizari, in momentul in care vocea ii tremura, fata lui este rosie, transpira si se plimba nervos stanga-dreapta pe scena?
Ceva nu e in regula in toata povestea!
Fie il taie o sfanta cacare si nu stie cum sa ajunga mai repede la buda; fie are trac si deci nu are ce sa caute pe scena aia; fie este un papagal care este pus acolo sa spuna niste minciuni in care nici el nu crede (cum se intampla, din pacate, in foarte multe cazuri).
Un om care chiar are o viata frumoasa, schimbata etc… nu are niciun motiv sa fie agitat, anxios.
Din punctul meu de vedere, daca vrei sa ai succes in public speaking trebuie sa iti rezolvi problema cu tracul. Altfel nu vei reusi niciodata sa convingi pe nimeni. Iar daca ai in fata ta un dement ca mine, care nu poate sta locului si se apuca sa-ti puna niste intrebari de minim bun simt, poti sa-ti iei adio de la rolul tau de influencer.
Am facut acest experiment cu un tanar care spunea ca este trainer de manageri. Trainer de manageri! Va dati seama? Ala pregateste sefi cum ar veni! Si el tremura din toate incheieturile la fiecare blitz declansat in fata lui. Tare sau ce?
Si te mai miri de ce avem atatia balbaiti la evenimente?
Fratilor, treaba asta cu microfonul chiar nu e pentru oricine. Si va rog eu din suflet, lasati conferintele Ted, nu ii mai copiati pe aia.
Se vede!
La final, va rog sa imi permiteti sa va mai dau un sfat – extras din Filantropica – “gura care nu spune o poveste nu primeste pomana! Fiti profesionisti ce dracu’!”
