Si cu zestrea cum ramane?

eunou2
Link-uri sponsorizate

Ador femeile care au opinii. Ador femeile care, indiferent de vehementa cu care-si exprima opiniile, nu sar din tiparele feminine, nu trec bariera bunului simt.

Nu-mi plac insa femeile care-si baga p**a, femeile care vorbesc despre c***e de parca si le-ar mangaia in fiecare dimineata, femeile care fac exces de trivialitate.

Ele exista si nu sunt cool deloc, desi au impresia ca folosirea organului pe care nu il poseda le ofera o oarecare putere.

Fals! Genul asta de comportament mascheaza un protest viril crancen. Cum s-ar traduce asta? Prin – “orientarea inconstienta spre un ideal de masculinitate care se manifesta prin refuzul de a accepta rolul de femeie, prin lupta impotriva calitatilor feminine si promovarea calitatilor masculine – putere, forta, duritate”. Cam asa il descrie Adler.

Scopul acestui gen de comportament este clar – combaterea sentimentului de inferioritate provocat de apartenenta la sexul feminin.

Femeia care sufera de protest viril alimenteaza conflictul dintre sexe. Ba chiar ii face placere sa se afle in razboi cu sexul opus, de fapt cu sexul la care ravneste.

Ideea ca barbatii sunt niste porci, niste nesimtiti, niste penibili, ii ridica self-esteem-ul pana la cer. De altfel, chiar ea recunoaste ca poarta armuri, ceea ce inseamna un sistem de aparare, teama, respingere si, de ce nu, nesiguranta si self esteem scazut…

Ei bine, netul este plin de exemple de protest viril. Iar ieri mi-au picat ochii pe un text care intareste afirmatiile de mai sus.

Distinsa domnisoara a scris un text-raspuns in care vorbeste despre barbatii care nu isi permit sa plateasca o cafea la prima intalnire – de parca asta ar fi un semn obligatoriu al functionarii ulterioare a relatiei dintre doua persoane. Din capul locului as vrea sa spun ca intreaga discutie despre cine plateste cafeaua mi se pare penibila. Nici macar nu ar trebui sa existe o asemenea discutie.

Ei bine, la un moment dat, autoarea spune asa – “Nu, barbatii si femeile nu sunt egali dintr-un punct de vedere. Disperarea interactiunii cu sexul opus”. Hm, disperare!

Interesant! Eu as putea sa-i spun ca disperarea asta se manifesta de ambele parti – depinde din ce unghi privesti si la ce plaja de oameni te raportezi.

Sa spui ca barbatii sunt niste porci care nu stiu sa si-o tina in pantaloni… este protest viril curat – nu ai cum sa-i bagi pe toti in aceeasi oala.

E ca si cum eu as spune ca toate femeile sunt curve, inclusiv autoarea, desi nu-i cunosc CV-ul libidinal! Un lucru fals din capul locului.

Ei bine, dar nu dizertatia din jurul cafelei m-a mahnit, ci ceea ce va voi arata mai jos.

Adica asta: “Si da, in pofida egalitatii IN SANSE PROFESIONALE, a fi femeia din relatie presupune sa fii iubita si rasfatata. Sa ti se daruiasca lucruri. Sa fii tratata cu generozitate, cu gingasie, sa nu stie ala ce sa inventeze sa-ti fie bine. Abia atunci poti sa-ti dai armura jos si sa te deschizi, sa fii receptiva si sa daruiesti la rândul tau. Altminteri, te descurci de o mie de ori mai bine de una singura”.

Dupa cum vedeti – a fi femeie inseamna a primi! Si doar a primi – bineinteles din spatele armurilor groase!

Potrivit autoarei, doar daca esti iubita si rasfatata, doar daca esti tratata cu generozitate si gingasie, doar daca barbatul se da peste cap sa-ti fie bine te poti deschide. Altfel este interzis!

Mai sa fie! Ce fel de iubire mai e si asta?

Am si eu o intrebare pentru autoare – ai incercat vreodata sa iubesti un calorifer? Ai incercat sa incalzesti un calorifer? Crezi ca poti? Iti spun eu – nu poti! Degeaba te freci de el. Daca nu are agent termic… ramane rece, oricat de mult te agiti tu in jurul lui.

Asa si cu femeia cu armura! Asteptand sa fie iubita si rasfatata, fara sa fie deschisa la randul ei, ea nu face altceva decat sa alunge iubirea! De fapt, toata povestea cu armura si asteptarea este un moft. Femeia care se ascunde dupa armuri, femeia care se deschide doar dupa ce barbatul a facut o serie de sarituri in triplu echer in fata ei este o vrajitoare, o mincinoasa – ea nu vrea iubire! Ea fuge de iubire! O refuza!

Si uite asa continuam sa etalam rolurile de gen – ea este printesa care trebuie sa fie rasfatata, iar el este idiotul care trebuie sa mute muntii din loc pentru ea, el trebuie sa fie protector by default, sperand ca la un moment dat va iesi si ea de dupa armuri; iar ea nu trebuie sa faca altceva decat sa… existe! Oare?

Oare cand vom intelege un lucru elementar despre relatii? Si anume ca pentru a functiona este nevoie de doi oameni implicati, fericiti? Si ca o relatie functionala nu vine la pachet cu armuri, ci cu deschidere intr-un parteneriat total?

Oare cand? Cat mai aveti de gand sa aruncati cu laturi de dupa armuri, incercand sa va mascati propriile traume?

Si inca ceva – cu zestrea ce facem?

Nu, aici nu ma refer la cufarul de zestre din povesti, ci la zestrea aia umana, la calitatile care croiesc feminitatea! La calitatile alea care te fac sa-ti pierzi mintile dupa ea…

Chiar aveti senzatia ca daca va montati un strap-on veti avea erectie?

Hidoasa perspectiva umana.

P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI

Link-uri sponsorizate

Comments