Ciudat titlu… nu vi se pare?
“Cum adica pierd daca eu sunt castigatorul?” – se vor intreba unii.
Da, atunci cand vorbim despre certurile de cuplu – de cele mai multe ori exista un invigator si doi invinsi.
Stiu, exista relatii in care cei doi se cearta la ordinea zilei… si functioneaza, cel putin aparent, desi gradul de toxicitate al relatiei lor este urias.
Luati exemplul cuplului Prigoana si veti vedea ca am dreptate. Unde s-a ajuns? La procese si ordine de restrictie! Misto iubire!
De unde pleaca toata nebunia asta cu certurile, de unde pleaca dorinta de a iesi castigator dintr-o cearta de cuplu?
Raspunsul l-am gasit pe Psychology Today la Linda si Charlie Bloom – terapeuti si autori de carti despre cupluri.
Ei considera ca este gresit sa crezi ca e bine sa castigi o cearta cu partenerul si ca acest lucru se bazeaza pe falsa idee ca in cazul in care apare cearta exista doar doua variante – castigi sau pierzi.
Cata vreme traim intr-o lume bazata pe competitie, lucrurile astea par firesti.
Ei bine nu sunt! Nu in cuplu!
In cuplu, atunci cand apare o situatie conflictuala, cei doi nu ar trebui sa se gandeasca cum sa castige lupta, ci cum sa rezolve problema.
Se intampla asta? Nu prea sau foarte rar!
Din pacate, in foarte multe cazuri, certurile se transforma in veritabile razboaie… se arunca insulte grele de ambele parti, caracterul uman devine tinta pentru asasinate marsave, iar iubirea este strivita sub bocancul greu al maniei.
Okay, dar de ce vrem sa castigam o cearta?
De frica sa nu fim umiliti, pedepsiti sau de teama sa nu piedem pozitia autoritara in cuplu.
Linda si Charlie Bloom cred ca in cuplurile in care nu exista un nivel ridicat de incredere, fiecare dintre parteneri este dornic sa detina pozitia dominanta, considerandu-se vulnerabil la abuz, exploatare sau dominare.
Ce se intampla in acest caz? Se aplica celebra vorba – “cea mai buna aparare este atacul”.
Si uite asa ajungi sa i-o tragi preventiv partenerului/ei.
Partea proasta este ca atacul nu este cea mai buna aparare, nu in aceste cazuri. De ce? Pentru ca provoaca si mai multa energie negativa. Pe scurt, asta inseamna ca atunci cand incerci sa castigi o cearta prin infrangerea celuilalt… nu rezolvi problema, ci o amplifici.
Sa nu care cumva sa te bucuri ca ai castigat o cearta. Da, felicitari, ai facut asta pe termen scurt, insa pe termen lung amandoi ati pierdut razboiul cu relatia voastra.
In momentul in care unul dintre parteneri pierde o cearta, increderea este la pamant, iar comunicarea se inchide. Problema? Continua sa existe, chiar daca mocneste in sufletul invinsului.
Iar el ce face? Asteapta momentul revansei!
Cum arata relatia in acest punct? Ca un camp de lupta – cei doi parteneri sunt adversari care incearca sa se anihileze reciproc si nicidecum parteneri asumati si iubitori.
Fiecare este preocupat de propria fortareata, de propria protectie, nimeni nu mai ia in calcul relatia… iar starea de bine din cuplu se duce pe apa sambetei.
In locul iubirii, in locul increderii… frica devine factorul dominant in relatie!
Si uite asa se ajunge la o relatie de uzura, dominata de conflict si frica… o relatie condamnata la distrugere.
Merita? Eu cred ca nu!
Gresim, gresim grav atunci cand credem ca partenerul este un dusman. Asta este doar in mintea noastra. Nu, partenerul nu este un dusman, ci un … PARTENER, un om care este acolo pentru a ne completa, pentru a trai impreuna bine si frumos.
Din pacate prea putini oameni vor sa vada asta, iar acest lucru se intampla din cauza modului eronat in care abordeaza ideea de relatie.
Linda si Charlie Bloom au dreptate – diferentele in cuplu sunt inevitabile, conflictul este optional.
Iar atunci cand alegi o relatie conflictuala… ar fi bine sa-ti asumi si nota de plata, nu de alta, dar asta este o nota care chiar se plateste 50-50.
P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI
