Te-ai intrebat vreodata de cate ori ai trecut pe langa iubire pe strada?
De cate ori ai stat cu ea la masa si ai refuzat-o din motive cat se poate de stupide? ‘Nu era tocmai in trend imbracat/a’, ‘freza parca era de Igiena S.A.’, ‘avea cateva kilograme in plus’, ‘nu parea de incredere’, ‘avea asa un aer dubios’, ‘vorbea prea frumos ca sa fie adevarat’ etc?
Stiu, iti place sa te joci, esti ca acel jucator la loto care, in fiecare joi si duminica, dupa ora 20.30, sta calare pe net asteptand sa-i iasa numerele jucate.
Si tu faci la fel cu iubirea. Crezi ca e o loterie!
Gresit! Nu e! De aia nici nu iti iese. Pentru ca o iei la misto. O pui pe seama intamplarii, numai ca ghici ce – in iubire nimic nu e intamplator.
Si asta se intampla tocmai din cauza faptului ca iubirea nu este o loterie, ci o constructie.
Chiar nu te-ai saturat sa vezi ca de fiecare data ies alte numere? Nu crezi ca intreaga ta mentalitate scartaie?
Ar fi cazul sa nu mai iei iubirea la misto, sa nu te mai iei la misto. Cu cat te iei mai tare la misto, cu atat ai sanse mai mici sa ai parte de ceea ce-ti doresti.
Nu spun sa devii un apretat/a, ci doar sa-ti schimbi putin gandirea. Iubirea nu este o intamplare, nu este o loterie… ea trebuie construita.
Ca orice casa, iubirea are nevoie de timp pentru a fi gata.
Ea are nevoie de fundatie, de schelet, de umplutura si apoi de acoperis. Tu in schimb ce faci? Incepi de la acoperis! Ai vazut vreodata un acoperis care sa reziste intr-o mlastina?
Asa ziceam si eu – se scufunda!
Asa ca ar fi bine sa te hotarasti ce vrei? Parteneri de sex care corespund anumitor standarde de imagine? Sau un partener alaturi de care sa construiesti o iubire adevarata?
Sunt doua lucruri diferite – partenerii de sex sunt ca niste shot-uri intr-un bar – le dai repede pe gat si aia e; partenerul alaturi de care sa construiesti o iubire adevarata este un vin vechi pe care il degusti intr-un cadru frumos. El iti starneste toate simturile.
De tine depinde. Tu trebuie sa iti dai seama ce iti doresti si sa actionezi ca atare.
Iubirea este o constructie pe mai multe planuri – fundatia este iubirea de sine. Asta este primul pas. Cum poti sa iubesti pe altcineva, daca nu te iubesti pe tine?
E imposibil? Ce poti sa-i oferi celuilalt daca tu esti desert pe dinauntru?
Sigur, poti sa-i oferi cuvinte, insa acel “te iubesc” suna sec in gura unei persoane care nu se iubeste. Un om care spune ‘te iubesc’ ezitant, printre dinti sau balbait… nu crede ceea ce spune si, as baga mana in foc, nici nu simte.
Un om care iubeste o spune hotarat, sigur pe el. Pentru ca stie exact ceea ce simte. Iubeste asumat.
Scheletul casei este chiar faza incipienta a relatiei, atunci cand pasiunea si intimitatea functioneaza la turatie maxima.
Urmeaza umplutura, care inseamna pasiune, intimitate, la care se adauga si angajamentul. Amandoi pun umarul la ridicarea acesteti constructii, amandoi vor sa definitiveze ceea ce au inceput impreuna.
Iar acoperisul este tocmai iubirea! Iubirea este varful, este ultimul pas… si asta se intampla tocmai pentru ca are nevoie de timp ca sa creasca.
Asa ca terminati cu prostiile, terminati cu cliseele astea – ‘iubirea e o loterie’ – si puneti mana pe niste caramizi. Altfel, la prima furtuna va veti trezi fara nimic.
