Captivi in metrou

image
Link-uri sponsorizate

Ieri seara am vazut meciul Frantei cu selectionata Ecuadorului. Am fost intr-un pub simpatic in care erau destui brazilieni.

Muzica draguta si un “ospatar” inedit – un om de culoare imbracat intr-o rochie mulata… rosie. In picioare purta pantofi cu toc de 13 cm…

Singurele probleme la outfit au fost dresurile (cred ca se putea lipsi :))) si floarea din par. In rest, cred ca rujul nu ii statea rau, iar bratarile ar fi facut invidioase destule femei :))

In asteptarea meciului am comandat o sticla de vin. 19 euro un Bordeaux rose. Nu e rau pentru 3 persoane.

Cu cat se apropia meciul mai mult, cu atat localul se umplea mai tare… ba erau si cativa oameni in strada.

Prima chestie ciudata – meciul a fost proiectat de pe internet – pub-ul nu avea cablu, semn ca nu proiecta meciuri in mod frecvent.

De altfel, pe parcursul partidei, conexiunea s-a pierdut de mai multe ori, spre nemultumirea clientilor.

Ei bine, francezii isi canta imnul inainte de meci. Toata lumea canta in bar. Le facea placere. Nu am simtit ca o faceau din obligatie.

Interesant nu? In Romania se canta imnul foarte rar.

Un alt lucru interesant – francezii nu isi injura jucatorii asa cum facem noi.

La noi, cand un jucator rateaza, primeste carne de la tot poporul roman. La ei nu se intampla asta.

Si totusi, un francez cu care am vorbit in bar mi-a spus ca nu crede ca echipa lor este suficient de puternica din punct de vedere mental pentru a ajunge prea sus la acest Mondial.

Meciul s-a incheiat 0-0. Francezii din pub nu s-au suparat prea tare. La cateva minute dupa terminarea partidei, “ospatarul” a aparut intr-un outfit mulat, s-a urcat pe bar si a inceput sa danseze. Chiar i-am spus iubitei mele – “te pomenesti ca are vreun piton in chiloti”. Nu avea… nimic!

image

Am terminat cea de-a doua sticla de vin si ne-am indreptat spre metrou. Aici… surpriza. O duduie anunta ca traficul este ingreunat din cauza meciului. Cred ca am prins penultimul tren.

A fost destul de ciudat. Am stat ca pe vremuri in 105. Sardele. Cu toate acestea nu am vazut oameni care sa-l injure pe vatman sau indivizi care sa dea cu pumnii in usi.

Tinerii din metrou asteptau cuminti sa coboare. Unii chiar radeau de situatie. Eu m-am simtit putin captiv, insa a fost interesant sa circuli in aceste conditii la ora 00.30.

Una peste alta, Parisul te surprinde aproape la fiecare pas.

Hm, cred ca as putea trai aici :)

Link-uri sponsorizate

Comments