Multumesc

blog
Link-uri sponsorizate

Cand am lansat blogul habar nu aveam ce avea sa urmeze. Nici macar nu puteam sa fac previziuni.

Era un proiect aruncat in eter. Nu aveam de unde sa stiu daca ceea ce urma sa scriu va avea sau nu priza la oameni.

Am inceput cu textul “Cel mai mare dusman al meu“. Nu eram in cea mai bun perioada a vietii mele.

Ba chiar eram jos de tot. Ajunsesem in iad si ma luptam sa ies din nou la suprafata. Am inceput sa scriu despre mine, am inceput sa renunt la armuri… sa ma deschid, sa ma expun.

In mod cu totul surprinzator, am observat ca exista foarte multi oameni ca mine, oameni care vor sa traiasca deschis, spunand lucrurilor pe nume.

Da, am ales sa scriu in special despre relatii inter-umane, comportamente toxice, iubire, relatii de cuplu, sexualitate… pentru ca asta e zona pe care vreau sa ma specializez.

Sigur, atunci cand simt nevoia, scriu si despre altceva.

Cand mi-am lansat blogul nu credeam ca vor aparea atatia oameni care se vor deschide in fata mea, care isi vor expune povestile de viata si imi vor cere sfaturi, mie – un strain pentru ei.

Si totusi au facut-o! Multi! Si o fac in continuare!

Da, exista oameni care ma investesc cu incredere. Superba “povara”… Sunt oameni care ma obliga sa raman la un anumit nivel, ba chiar sa incerc sa cresc de la text la text, de la idee la idee.

Stiu ca nu pot sa-i multumesc pe toti, stiu ca multe dintre ideile mele enerveaza, stiu ca uneori sunt la limita – in sensul ca anumite idei pot fi discutabile… Cunosc toate lucrurile astea.

Recunosc, imi place sa provoc, imi place sa lansez dezbateri, pentru ca sunt ferm convins ca oamenii au nevoie de asta – au nevoie sa discute deschis, sa invete sa comunice intre ei si, de ce nu, sa invete unii de la altii si eu de la ei.

Traim in era in care totul merge pe repede inainte, traim in era in care totul arde parca prea repede, in era in care reperele nu au timp sa se dezvolte.

De aceea avem nevoie sa comunicam, sa vorbim… sa ne dezbracam de resentimente, de furie, de ura… de prostie. Avem nevoie de dezbateri pe orice tema. Iar eu exact asta incerc sa fac – sa provoc dezbateri.

Nu sunt un om care da sfaturi – nu am pregatirea necesara pentru asta. Asta nu inseamna ca nu vorbesc cu oamenii. Ba da, o fac, incerc sa le raspund chiar si celor care ma injura, desi nu e usor, pentru ca nu sunt robot.

Si totusi, dupa 8 luni, inca nu imi vine sa cred ca se intampla pe vulpescu.eu. Comunitatea se mareste, din ce in ce mai multi oameni imi vad textele si se apropie de mine.

Ieri, dupa ce m-am intors de la mare, am vazut ca blogul a atins cifra de 500.000 de cititori unici. Wow, nu stiu cum pare pentru voi, insa pentru mine este o mare surpriza.

Cifra asta nu face altceva decat sa-mi confirme faptul ca ceea ce fac este bine, ma motiveaza sa merg mai departe si sa incerc sa ma dezvolt si sa cresc de la text la text.

Pentru toti cei care au fost alaturi de mine pana acum nu pot decat sa spun un sincer – MULTUMESC!

Promisiuni nu fac si nici in politica nu am de gand sa intru :))

Link-uri sponsorizate

Comments