O relatie inseamna libertate, nu puscarie

eu2345
Link-uri sponsorizate

“Poti sa faci ce vrei, cata vreme faci ce zic eu”. Va suna cunoscut? Se intampla in foarte multe relatii si se numeste control sau lupta de orgolii.

Unii oameni nu intra in relatii pentru iubire, ci pentru asuprirea celuilalt. Au o pofta nebuna de a-l calca pe celalalt pe gat.

Aici nu se poate vorbi despre iubire, ci despre anihilare, despre inchisoare. Iubirea nu are nimic razboinic in ea.


Toxicitatea unor astfel de relatii este evidenta. Din pacate, in loc sa evoluam, sa fim liberi, sa ne dezvoltam fara probleme in relatii, nu stim cum sa-l controlam pe celalalt, suntem banuitori, ascunsi, necomunicativi, tematori.

De-a lungul anilor am vazut o gramada de relatii in care cei doi mai degraba isi puneau bete in roate decat sa se sprijine. Ce fel de iubire e asta?

Mai mult, am vazut cazuri in care cei doi habar nu aveau cum se simteau unul langa celalalt, atat de fricosi erau.

“Nu mi-e bine, dar ce vrei sa fac? Sa o iau de la capat? Pe asta macar il cunosc” – am auzit in disperare asemenea scuze.

Ca sa nu mai spun ca am intalnit oameni care erau impreuna de ani de zile si nu stiau nimic unul despre celalalt.

Prea multi oameni se raporteaza gresit la ideea de relatie, la ideea de iubire in cuplu. Multi o confunda cu o inchisoare, cu o constrangere, cu suferinta. FALS!

O relatie functionala este formata din doi oameni fericiti si liberi! Da, ati citit bine – LIBERI!

‘Cum adica liberi? Pai si daca si-o trage cu alta?’ – se va gasi cineva sa intrebe. Pai tocmai asta e, nu si-o trage!

Un om care se simte liber, se simte iubit, simte ca este lasat sa fie el intr-o relatie, un om care vede ca este sprijinit sa se dezvolte… nu profita de acest lucru, nu isi taie singur craca de sub picioare. Nu are de ce. Omul fericit este fericit si nu are motive sa-si complice existenta.

Atunci cand un om este controlat, sufocat, conditionat… simte nevoia sa evadeze, vrea sa fuga. Cui ii place sa i se puna zilnic un mare pantof pe moaca? Nimanui!

Sunt oameni care imbratiseaza cu ‘profesionalism’ rolul de victima, asa cum exista si asupritori de profesie. Cu toate acestea, controlul nu va dura la nesfarsit.

Intr-o relatie in care se dau lupte pentru putere, partenerii nu se obosesc sa se cunoasca intre ei, nu se obosesc sa se aprecieze, sa se sprijine cu adevarat, sa se iubeasca. Ei vor doar sa se anihileze reciproc. Sunt doi tirani care se intalnesc intre aceiasi pereti – la inghesuiala!

Doi oameni care imbratiseaza iubirea si libertatea de cuplu cresc impreuna, sunt liberi, au sentimente frumoase, sunt increzatori, nu se tem de eventualele influente exterioare, sunt oameni care construiesc acea superba punte a iubirii.

Ei comunica permanent fara sa se teama ca il supara pe celalalt, fara sa se simta vulnerabili… ei au sufletul curat.

Da, stiu… sunt putini. Asta nu inseamna ca nu exista. Or, cata vreme exista… inseamna ca putem prelua acest exemplu, nu-i asa?. De ce ramanem in continuare sclavii razboaielor dintre noi? Mi se pare de neinteles…

Atunci cand intelegi ca celalalt nu este un obiect, nu este o casa, un teren… un stilou, ci un om liber, care simte si are nevoi similare, atunci renunti la toata lupta asta pentru putere in cuplu.

Abia atunci intelegi ca relatia nu este o inchisoare, ci pura libertate. Atunci reusesti sa intelegi iubirea!

P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI

Link-uri sponsorizate

Comments