Tati… mie mi-e frica de intuneric

dark
Link-uri sponsorizate

Aseara am facut un experiment interesant cu Iris, fiica mea. Are 7 ani, deci e suficient de mare incat sa inteleaga niste lucruri.

Toata copilaria mea mi-a fost teama de intuneric. De ce? Pentru ca mi s-a spus ca acolo este ‘bau-bau’, deci ar trebui sa-mi fie frica. “Nu ai voie acolo… daca te duci acolo… o sa dai de bau-bau’ – mi se spunea.

Si Iris a auzit undeva prostia asta, cred ca la scoala. Ei bine, aseara i-am spus – ‘pisoi, adu-mi te rog crema de la baie’. Mi-a spus – ‘miau, tati, dar mi-e frica de intuneric’.

A fost momentul in care i-am spus – ‘Iris, este momentul sa te invat ceva’.

Am dus-o in baie, pe intuneric, si i-am spus – ‘ce este intunericul’?

‘Pai ceva infricosator… ceva rau’ – mi-a raspuns.

In acel moment i-am aprins lumina… ‘Acum unde e intunericul’?

S-a luminat la fata si mi-a spus – ‘pai a disparut, pentru ca a aparut lumina’.

Am stins din nou lumina – ‘Deci? Ce este intunericul? Ce lipseste acum?’

‘Pai lumina’ – a raspuns ea…

‘Ai vazut? Intunericul este absenta luminii, pisoi. Deci nu ai de ce sa te temi de el, ci doar sa aprinzi lumina, iar daca nu ai o sursa de lumina, sa-ti imaginezi ca ar fi lumina… Nu ai niciun motiv serios sa te temi de intuneric. Asa se intampla si cu sufletul, dar asta o te invat mai incolo’, i-am spus.

Am pupat-o si am lasat-o sa mearga la joaca. Incetati sa va mai invatati copiii ca intunericul este bau-bau, ca este ceva rau, nu le bagati prostii in suflet, nu va mai crestetii copiii in frica, pentru ca frica asta prosteasca le sugruma sufletul.

Foto Credit: blogermoore.blogspot.ro

Link-uri sponsorizate

Comments