Este tanar, blond, se imbraca bine, il duce capul, stie sa vorbeasca, nu canta ‘a-la-la-la’ prin bombe de cartier, nu este inconjurat de dansatoare din buric cu dintii sparti (sau lipsa) si e lup frate!
E clar, ‘Lupul de pe Wall Street’ este noul idol al cocalarului roman. Ce Gigi Becali, ce Salam… Lupu’ frate!
Chiar sunt curios cum ar fi aratat un film cu titlul ‘Lupul din Pipera’, turnat de Scorsese pe islazul din spatele palatului lui Nea’ Gigi?
Sigur, curvele ar fi fost inlocuite cu niste enoriase evlavioase, masinile de viteza cu Maybach-uri dotate cu rangi, cocaina ar fi fost inlocuita cu branza, multa branza si lapte, sampania ar fi fost probabil aceeasi – deh, respect ai si pe Wall Street si in Pipera – si cred ca lupii din Pipera ar fi fost nitel mai bine imbracati – Nasul ruleaza pe repeat in zona.
Revenind la filmul cu DiCaprio, Lupul este un soc pentru toti tinerii care traiesc buimaci in aceasta lume a consumerismului.
Dupa 3 ore de vizionat combinatii, cocaina prizata din dosul unor doamne dotate corespunzator si o revarsare de opulenta, saracii cocalari sunt bulversati. Bineinteles ca in creierul lor urla o singura dorinta – sa fie si ei lupi. Auuuuuuuuuuuuuuu! Ii auziti?
Eu ii simt, sunt acolo, se pregatesc, adulmeca si merg asa leganat prin jungla in care traim.
Cred ca si unele doamne intreaba prin cercul de prieteni daca stiu vreun broker :)) Dar nu sunt sigur.
Mie mi-a placut Lupul de pe Wall Street. Am mai vazut si alte filme regizate de Scorsese si jur ca nu as face vreodata comparatii intre ele. E ca si cum ai compara mere cu pere si te-ai mira de ce nu iese suc de struguri.
Am asistat la o prezentare natur a ceea ce inseamna putere, cu toate fatetele ei – dialogurile fiind bine puse in scena. 3 ore de film misto, care nu m-a plictisit deloc.
Iar la final, chiar mi-as fi pus tricoul cu Leonardo DiCaprio ca in piesa La Vama Veche, actorul asta e bun ba!
