’10 pasi pentru a obtine fericirea’, ‘fericirea in 5 pasi’, ‘3 sfaturi de la oameni cu adevarat fericiti’… sunt pline site-urile si blogurile de astfel de sfaturi.
Nu am vazut nici macar un articol care sa te invete cum sa ajungi nefericit.
Asta e si motivul pentru care consider ca fericirea pierde fara drept de apel razboiul de marketing cu nefericirea.
In timp ce oamenii ‘cu adevart fericiti’ iti prezinta fericirea in 3, 5 sau 10 pasi, cei care se ocupa de nefericire te invita sa nu faci nimic.
Nu trebuie sa faci nimic ca sa te ‘bucuri’ de nefericire. E moca! Pur si simplu stai si o gusti, ca pe o shaorma cu de toate.
Aici se face diferenta – la gust! Fericirea necesita miscare, iar neferirea este sedentara, dar are gust si culoare.
Fericirea pare ceva simplu, fad, tern… atat de simplu incat refuzam sa o obtinem.
‘Ce fericire domnule, te tii de prostii, nu vezi ca am treaba’? Am ajuns sa desconsideram fericirea, ba chiar am ajuns sa spunem ca ar fi ciudat sa fim tot timpul fericiti.
Pe scurt, ce plictisitoare ar fi o lume plina de oameni care zambesc, se respecta, se ajuta, se inteleg?
Wow, deci suntem cumva dependenti de competitie! Da, cred ca despre asta este vorba – intr-o lume populata de oameni fericiti, competitia dispare, nu isi mai are rostul!
‘Bine bine si atunci ce mai ramane’, intrebam noi, cei care nu prea stim ce inseamna altfel.
Ce sa ramana, exact lucrurile de care nu avem acum parte si la care tanjim cu disperare.
Ramane fericirea. Eu cred ca cei care se ocupa de fericire ar trebui dusi la reciclare, ar trebui sa faca cursuri moderne de marketing. La cum predau fericirea in acest moment merita mai degraba cateva suturi in cur.
E ca si cum v-as spune – ‘Salut, sunt Vulpescu si de aici ma ocup eu de fericirea ta!’ Nu as putea face una ca asta, chiar daca eu as fi acel om “cu adevarat fericit” (nu am cunoscut in viata mea unul). Nu as putea si nu mi-as permite sa fac asta si stiti de ce?
Pentru ca in orice persoana care incearca sa va predea fericirea se ascunde o samanta de profitor!
