Ipocrizia celui care pleaca din firma

eu23
Link-uri sponsorizate

Traim intr-o lume dominata de conceptul de political corectness. Cea mai mare minciuna care putea fi inventata.

Sunt de acord cu Allan Pease cand spune ca e ‘o doctrina promovata de media si de corporatii prin care oamenii sunt invatati sa creada ca pot apuca rahatul de partea mai curata’.

Asa si cu corporatismul. O vrajeala planetara – oameni de cele mai multe ori lipsiti de maniere elementare, mimeaza un soi de bunatate aproape vomitiva. Se numeste cultura organizationala – o alta vrajeala crancena.


De altfel, de multe ori am senzatia ca ideea de corporate inseamna un apret aplicat pe niste chiloti purtati in exces – NU TINE!

Azi vreau sa dezbat un aspect pe care il tot vad de ceva timp si care ma scoate din sarite mereu – comportamentul celui care pleaca dintr-o companie.

Sunt cativa pasi aici care mi se par haiosi de-a dreptul:

1. Ala care pleaca face cinste cu prajituri si sucuri
Din capul locului totul seamana cu o adunare a grupei mari de la gradinita. Se da mail pe Intern, vin toti si il pupa, il felicita – timp in care cel putin 50% dintre ei gandesc cam asa – ‘bravo cois, pleci la mai bine, sa te fut’.. Muah Muah

2. Primeste cadouri
Pe asta chiar nu o inteleg. Pai unde pleaca ala ma? Intr-un ghetto? Se muta cu cortul pe camp? Hell no! Din moment ce pleaca, e clar ca pleaca la mai bine sau cel putin la bani mai multi. Asa ca ‘de ce cadouri’?

3. Femeia alfa isi asterne buzele pe obrajii lui tristi
De fiecare data cand i se ofera cadoul de “Pa”, femeia reprezentativa se duce si il pupa. Ei bravos. Mai ca-mi vine sa-mi dau demisia. Chill, nu ma pup in incinta, asa ca sunteti safe.

4. ‘Ati fost un colectiv minunat. O sa-mi fie dor de voi’
Bullshit! Pure bullshit. Daca era un colectiv minunat nu te carai. Let’s face it. Wow, imi plac momentele astea, le ador si cred ca in cele mai multe cazuri cei care rostesc aceste speechuri sunt emotionati pentru ca-si dau seama cat de mult cacat pot manca intr-un minut.

5. Discursul de multumire de la imparatie
Asta e si mai ipocrit. Stai cu calm si iti vezi de treaba si brusc apare un mail. Seful mare il lauda pe seful mai mic ce tocmai sare peste bord. ‘Iti multumim pentru implicare si pentru perioada petrecuta alaturi de noi. Nu te vom uita’. Bullshit! Pure bullshit. 1. Daca era atat de bun te reprezeai sa-i faci o contra-oferta ca sa nu il pierzi si 2. deja l-ai uitat prietene. Asa ca nu mai manca cacat!

6. De ce aplaudati?
Eu stiam ca publicul aplauda atunci cand cineva face ceva important. Nu am sa inteleg niciodata de ce oamenii aplauda cand cineva se cara? Ai senzatia ca spun toti in cor – ‘bravooooooo, ce prosti suntem, cat ne bucuram pentru tine ca pleci la mai bine’ – dupa care executa pasii din meniaito. Yeeeeeeeeeee! Wtf?

Iata doar cateva exemple de ipocrizie crancena. Este peste tot, o intalnesti la tot pasul, o complezenta bolnavicioasa care ma amuza si ma scarbeste in acelasi timp.

Nu inteleg de ce nu ne putem comporta normal adica sa spunem – ‘Dragii mei, calatoria mea aici s-a incheiat. Am gasit un job mai bun, care ma ajuta sa ma dezvolt, aici nu mai puteam, asa ca ma car. Pa!’

E atat de greu?

Link-uri sponsorizate

Comments