Team Building – sau cum sa ne sudam prin mititei, alcool si sperma

eu23
Link-uri sponsorizate

Nu imi plac team-building-urile. Niciodata nu mi-au placut. Sunt cotzaieli acceptate, cotzaieli desfasurate sub tutela lui Bachus – sunt iesirea de incendiu a politicilor organizationale ale companiilor. Jur ca nu le vad rostul.

Chiar am senzatia ca am ajuns sa traim in grupuri de frustrati sexual ce nu pot face sex altfel decat in team-building. Ori, fiind un barbat inzestrat cu un minim bagaj neuronal si cu un oarecare sarm, chiar nu am nevoie de colegi(e) ca sa ma f*t.

Cat despre ideea in sine – TEAM – sa fim seriosi, in lumea asta plina de political corectness, ideea de echipa este o minciuna haioasa.


Toti se mananca de cur, toti se urasc din viscere in drumul lor spre TOP, iar complezenta atinge cote vomitive (aici ma refer la gandurile care sponsorizeaza).

Pe cuvant de onoare daca inteleg de ce trebuie sa merg in team-building? De ce trebuie sa mananc mititei la gratar, sa joc jocuri stupide – cam de nivelul clasei a 4-a -, apoi sa dansez in cerc pe muzica indoielnica, dupa care sa-mi pun in aplicare sarmul pentru a patrunde in misterioasele interioare ale colegei din biroul de vis-a-vis?

Nu mai bine o scot eu la aer, separat, fara acest ritual penibil? Am auzit o gramada de povesti despre aceste constructii de echipa. Constructii prin sex, alcool si carne! Uneori am senzatia ca oamenii astia vor sa construiasca ferme avicola si nu echipe. Sigur, pentru unii e posibil ca sperma sa consolideze, pentru mine insa e nevoie de mai mult de cateva jeturi fierbinti aplicate pe buric.

Conceptul in sine de TEAM BUILDING mi se pare penibil, jenant, o pierdere cumplita de timp. Serios, de ce as vrea sa fac sex in incinta? Cu o colega cu care ma vad zilnic? M-am tampit sa-mi bag singur mortul in casa?

Am auzit o gramada de povesti despre aceste reuniuni bahice – femeie casatorite bucurandu-se ca fac sex cu colegii mai tineri, in timp ce sotii raman acasa si fac sex cu domnite mai tinere; barbati casatoriti care abia asteapta sa puna mana pe curul ala care le ia zilnic mintile… ce sa mai, o copilarie carnala vecina cu nebunia simturilor.

Macar de ar fi o nebunie frumoasa… Mi-e teama insa ca e una urata – pentru mine, cam orice e programat are un puternic gust salciu.

Imi place sexul spontan, cu o anumita doza de intim, de interesant, de misterios.

Daca vreau sa ma destrabalez imi gasesc o ‘prietena’ si ma duc sa gust carne intr-un club de swingeri. Nu am nevoie de colegi pentru asta.

De asta nu voi intelege niciodata cum poti sa construiesti echipe prin astfel de evenimente de o complezenta care-ti strepezeste dintii?

Am facut sport de performanta si am invatat ce inseamna sa te bucuri alaturi de colegi, sa suferi alaturi de ei.

Ori in cazul team-buildingurilor, mi-e teama ca nu e vorba nici despre suferinta si nici despre fericire, ci despre o gradinita a simturilor venale.

Imi pare rau dar nu pot rezona cu asemenea manifestari. Prefer sa-mi organizez singur sedintele sexuale, fara sa cunosc materia dinainte! In plus, nu am un ego atat de mare incat sa ii fac pe colegi invidiosi.

Nu de alta, dar ma cam pricep si daca colega din biroul de vis-a-vis incepe sa tipe, ma va cunoaste toata compania de taur comunal.

Glumesc. Chiar ma pricep, dar imi plac femeile si sunt pretentios, asa ca prefer mediul extern… E mai safe!

Si totusi, chiar nu inteleg – dragii mei, da, voi, cei care va bucurati de team-buildinguri, chiar nu ati invatat ca e naspa sa te f**i cu burta plina?

P.S.: Stiu, nu toata lumea face sex in team-building, dar haideti sa fim seriosi, chiar va pasa cum sunt eu?

Link-uri sponsorizate

Comments