Cum m-am lasat de fumat

kick
Link-uri sponsorizate

Azi nu scriu despre relatii, ci despre un viciu care ne da mari batai de cap si de care am reusit sa scap.

Am fumat 14 ani. Am cunoscut multe marci – de la Lucky fara si pana la
Gauloises sau Benson & Hedges. Mi-a placut sa fumez. Ma simteam important cand scoteam fumul ala pe nari, mi se parea ca sunt in randul lumii.

Pe vremea aia nu suportam sa tot mi se spuna cat de nociv este fumatul. Stiam si eu, simteam cand depaseam un anumit numar (adica 2 pachete), de la un moment dat simteam la somn… da, stiu cum e sa te trezesti mai obosit decat te-ai culcat; stiu cum e sa gafai pe scari. Stiu cum e.

Am fost acolo, chiar daca cerculetele nu-mi ieseau la perfectie.

Am fost dependent! Drogurile nu m-au atras. Le-am incercat dar nu m-am inteles cu ele. Tutunul a fost cel mai mare drog si cea mai lunga dependenta a vietii mele – 14 ani. 14 ani in care mi-am dat foc singur la bani. Ii ardeam cu o placere nebuna.

Ce misto – cat de tari suntem. Cred ca suntem singura specie care se otraveste cu pasiune. Si cica gandim!

Aiurea… suntem niste primate ghidate de instinct si clisee. “Da, dar nu pot sa ma las!” – Am scos si eu scuza asta de zeci, daca nu de sute de ori. De fapt tu nu spui “nu pot”, ci “nu vreau”.

De aceea chiar cred ca un om care se afla pe calea dezvoltarii are vicii pe termen limitat.

Un om care se dezvolta, care creste, care intelege, automat isi va curata buruienile din gradina vietii.

Nu ai cum sa apuci pe directia evolutiei adevarate indopand in tine mizerii de orice fel. Nu poti sa spui ca intelegi viata si sa stai beat non-stop sau sa fumezi 2 pachete pe zi.

Inseamna ca nu ai inteles nimic.

Oamenii care incep sa inteleaga ca viata inseamna altceva decat vicii, altceva decat tutun, droguri sau alcool, ca te poti distra si fara sa te “rupi”, oamenii aia curata aceste vicii.

Dupa cum vedeti, nu includ sexul in categoria viciilor, tocmai pentru ca sexul este orice altceva, mai putin o otrava. Cei care au introdus sexul in zona viciilor sunt exact cei care-l condamna si il vor reprimat, adica acei oameni care vor o adunatura de oameni usor de manipulat, usor de trimis la moarte (a se citi razboi).

Ei bine, dupa 14 ani de fumat, m-am lasat. Brusc! Eram supraponderal, aveam o alimentatie dezordonata (nici acum nu e perfecta), eram sedentar, oboseam usor si imi era greu sa-mi tin copilul in brate prea mult timp.

Rusinos! Si uite asa, am constientizat ca trebuie sa fac o schimbare si am terminat – a fost primul lucru la care am renuntat. Fara perioade de proba, fara redus numarul de tigari fumate, fara tigari electronice. Brusc.

Acum a insemnat acum!

Si au trecut aproape 5 ani de atunci. Nu am avut sevraj si nici dorinta de a mai pune tigara in gura. Nici a doua zi, nici dupa o luna si nici dupa 1 an sau acum. Acest obicei a disparut in mod natural, constient.

Nu cred ca functioneaza alta varianta. De aceea, nu condamn niciun fumator. Sunt oameni care pur si simplu nu au inteles… inca!

Sigur, unii nu vor intelege niciodata si se vor otravi la nesfarsit cautand aceleasi scuze – “prefer sa mor mai devreme decat sa ajung o folosila ramolita”.

Pe ceilalti, adica pe cei care simt ca trebuie sa renunte cumva la acest viciu, abia astept sa-i vad intelegand ca lumina soarelui le infrumuseteaza viata.

Pana atunci, flacara brichetei va continua sa le mistuiasca existenta.

Foto credit: justkickitnow.com

Link-uri sponsorizate

Comments