O persoana draga mie mi-a impartasit o vorba ce i-a apartinut bunicii ei. O vorba plina de substanta, o vorba 100% vie in aceasta lume isterica, in aceasta lume in care oamenii cred ca sunt ceea ce au sau fac si nu ceea ce gandesc.
Toti alearga in disperare dupa mai mult, toti se auto-epuizeaza crezand ca daca stau trece viata pe langa ei, toti nu mai stiu cum sa adune… de parca in viata de dincolo nu ar trece singuri, ci imbarcati intr-un tren plin de avutii dobandite de-a lungul vietii.