Verbul poate să înșele, dar pielea nu știe să mintă

intimacy1
Link-uri sponsorizate

Trăim într-o eră sufocată de sex. Acel tip de sex afișat, sec, lipsit de substanță, fără niciun rost. Sexul a ajuns un soi de panaceu, a ajuns să fie folosit pentru a ne elibera de stresul zilnic și nu pentru a ne apropia.

Nu vi se pare că suntem niște consumeristi triști? Ne aprindem, ardem rapid, după care revenim la traiul nostru searbăd și lipsit parcă de scopuri mărețe.

Obiectivele noastre sunt ridicole: ‘anul ăsta trebuie să îmi cresc salariul’, ‘să merg într-o vacanță și un city break’ (măcar un city break) și cam atât!
Nimeni nu își stabilește obiective mărețe, cum ar fi: ‘anul ăsta vreau să lucrez la fericirea mea’ sau ‘anul ăsta investesc mai mult în propria dezvoltare’. Nimeni nu crede în fericire sau schimbare, chiar dacă ele sunt la-ndemână. De aia obiectivele sunt trecătoare și nu lasă mare lucru în urmă.

Așa și cu sexul – cei mai mulți oameni caută volum, nu experiențe!

Malaxează și atât! Nici măcar nu sunt interesați să trăiască momentele alea sau să înțeleagă ceva din ele. Consumă!

În tot acest timp, asistăm la o foame cumplită de iubire. Tocmai de aici pleacă și nefericirea celor mai mulți confrați – de la lipsa acută de iubire, de la deșertul de momente de profunzime din viețile lor.

Intimitatea nu (mai) contează!

Câtă vreme ne futem… nu are nimeni nevoie de deschidere sau de cunoașterea celuilalt. Ai gâfâit, ea a terminat? Perfect! Fericire curată… NEXT!

Și totuși, intimitatea bate sexul la toate capitolele. Ea este o etapă superioară sexului în construcția iubirii.

Sex fără intimitate poți avea. Dar iubire fără intimitate… asta e imposibil!

De ce?

Pentru că “intimitatea este locul de muncă al iubirii, cel în care aceasta crește, în care dospește, după cum se spune despre coca din care este făcută pâinea. Ea este ecologia cuplului, această atmosferă care, potrivit atenției care i se acordă, conștiintei pe care o avem despre importanța sa, despre subtilitatea și fragilitatea echilibrelor sale, determină înflorirea sau dimpotrivă, stingerea cuplului. Căci, fără intimitate, cuplul dispare sau se transformă într-un parteneriat între un bărbat și o femeie, care asigură gestionarea cotidianului” (Dr Gerard Leleu-Cum să fim fericiți în cuplu).

Superb spus.

Oameni fug de intimitate tocmai pentru că ea înseamnă o întâlnire a profunzimilor. Ambalajele sunt de preferat. Suntem prea temători, prea închiși, prea reci. Și atunci alegem consumul sexual și atât. Sexul ăla indigest, sexul ăla agasant, vulgar expus pe toate canalele media – de la profilele de Facebook, bloguri și până la emisiuni de televiziune.

Prea puțini oameni mai sunt interesați de profund, de acea coliziune a interioarelor, de acea întâlnire superioară a sufletelor.

Ei nu înțeleg un lucru elementar – ‘intimitatea nu exclude sexualitatea, ci îi poate fi trambulină sau fericita prelungire’.

Sexul lipsit de tandrețe ne transformă în niște frustrați greu de recuperat. Nici nu aveți idee câte persoane frustrate, dar care își flutură palmaresul prin târg, am cunoscut în ultima vreme. Și aici mă refer și la femei și la bărbați.

Ce au toate aceste persoane în comun? Refuză intimitatea!

Se mulțumesc cu statutul de colecționari de ambalaje!

Și plâng și fac spume la gură și dau vina…

De ce? Pentru că se lasă păcăliți de verb, neglijând complet pielea. Leleu spune superb: ‘chiar dacă verbul poate sa înșele, pielea nu știe să mintă!’

Iar pielea comunică prin mângâieri.

“Mâna care dezmiardă grăiește, își spune tandrețea, își exprimă stima, atenția și dorința, calmează și apără, această mână ascultă și reacțiile aceluia sau aceleia pe care îl/o atinge; freamătul, magnetismul și căldura pielii, precum și tresăririle corpului său, ea resimte abandonul, încrederea, emoția, dorința, plăcerea și mărturisirile acelui trup. E un dialog adevărat, căci dacă verbul poate să înșele, pielea nu știe să mintă”.

Ce păcat că oamenii se rezumă doar la anumite zone despre care știu ei că ar fi erogene, ce păcat că nu-și acordă timp explorării acestui dialog intim.

Sigur, trebuie să admitem că mulți au senzația că intimitate înseamnă să stai în pat, lângă o altă persoană, cu lumina stinsă :)

Ei bine, nu, intimitatea este mult mai mult. Ea este profunzimea, interiorul ființei umane, sufletul unei persoane sau, așa cum spune Gerard Leleu – ‘esența persoanei’.

Să fii intim cu o persoană nu înseamnă doar să faci sex cu ea, ci ‘ să te apropii de ceea ce are mai profund și mai secret, ceea ce presupune o încredere absolută și o puternică legatură’.

Acum înțelegeți de ce oamenii fug de intimitate? Ei se tem să aibă încredere și să construiască legături puternice. Se tem pentru că nu vor să fie răniți și atunci își construiesc mici oaze superficiale de plăcere.

Sau se rezumă doar la zona fizică a intimității – zonă ce cuprinde intimitatea senzuală și sexuală; neglijând complet zona psihică – unde intră intimitatea afectivă, intelectuală și spirituală.

Bine că mai sunt și oameni care caută acel dans al mâinilor, acel fior al profunzimilor.

Altfel ne-am transforma în niște roboți erecți, incapabili să mai simtă ceva.

P.S.1: Cea de-a doua mea carte s-a lansat. Daca vrei sa comanzi ‘Iubirea de la A la Z – Alfabetul relatiilor’, o poti face de AICI

Foto credit: ieashiasealy-jewiss.clickgarden.net/

Link-uri sponsorizate

Comments